Alchimistul

Toată povestea despre care vă voi povesti în următoarele rânduri începe în Spania, mai exact în Andaluzia, o comunitate autonomă din Sudul ţării. Aici îşi petrece clipele magnifice din viaţă tânărul oier, Santiago. De mic, tânărul este foarte ataşat de oile sale şi le iubeşte mai mult decât orice pe lume. Având nişte vise foarte interesante despre o comoară, vise pe care, de fapt, le vede în două nopţi consecutive, el decide să transforme în realitate ceea ce a văzut în ele.

Mai întâi încearcă să afle de la o ţigancă care este simbolul acestor vise. Ghicitoarea îi spune ceea ce Santiago deja ştia (faptul că această comoară se afla pe lângă piramidele din deşert), dar îi cere banii pentru informaţiile date, spunându-i pe lângă acestea, că dacă-i va da o zecime din comoara pe care o va găsi, îi va desluşi visul. Stând şi păscând oile într-una din următoarele zile, Santiago observă că lângă el şedea un bătrân. Acesta îi spuse că este un rege şi că ştie ce vise a avut, totodată îl îndrumă spre căutarea comorii, spunându-i că atunci ,,când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”.

În dar îi dă două cristale, care mai apoi aveau să-i poarte de noroc. Într-un final, tânărul se hotărăște să pornească în căutare (cu toate că până atunci nu mai fusese niciodata undeva departe). Ca să facă rost de bani, el vinde oile şi pleacă spre piramide. Deoarece nu ştia nici limba, nici locurile, el este jefuit de un bărbat, care de la început s-a dat drept prieten. Umblând bezmetic prin oraşul în care i s-au furat toţi banii, Santiago are marele noroc de a fi ajutat de un proprietar al unui magazin de cristale. Pe parcursul unui an, el îl ajuta pe proprietar în afacerea sa, se împrieteneşte cu acesta, economisește bani, care îi sunt destui pentru a porni mai departe în căutarea comorii.

După ce merge mult timp prin pustiu, împreună cu o caravană, drumul fiind mai greu din cauza războiului dintre clanurile de pe acele meleaguri, într-un final ajunge într-un loc considerat neutru. Aici se îndrăgostește de o băştinaşă, Fatima, cu care ar vrea să rămână pentru restul vieţii, vrând însă din toata inima să-şi ducă la bun sfârşit planul.

Într-o seara, meditând în singurătate, Santiago vede pe înaltul cerului două păsari, după care are o vedenie. El înştiinţează conducătorul oazei şi, împreună cu ceilalţi, părăseşte oaza. Peste câteva zile viziunea lui se îndeplineşte: războinicii găsesc locurile altadată populate, pustiite şi, în aceeaşi zi, aceştia sunt omorâţi de inamici.

Într-o altă seară, stând ca de obicei şi meditând, Santiago este întrerupt de un străin, despre care află mai apoi că este alchimistul acelor locuri (considerat un om cu puteri supranaturale). Cei doi devin în scurt timp prieteni foarte buni. Tânărul primeşte mai multe învăţături de la alchimist, sporindu-şi prin această modalitate puterile. Împreună pornesc spre piramide, dar se confruntă cu mai multe obstacole şi, în cele din urmă, Santiago este nevoit să meargă singur până în Egipt. Ajuns la piramide şi găsind locul unde ar fi trebuit să se afle comoara, îşi dă seama că nu a existat niciodată această comoară şi, pe lângă aceasta dezamăgire, este jefuit din nou de nişte tâlhari. Fără speranţe, el se întoarce înapoi în Spania, unde, ca prin minune, găseşte comoara ascunsă în curtea sa.

Deosebită prin felul specific al lui Coelho de a o umaniza, copleșitoare prin simplitatea ei, această poveste uimitoare a tânărului Santiago este ca un imbold în a crede în visele noastre, în a le realiza şi în a ne asculta mereu inima.

„Totul în viaţă este numai semne. Universul este creat într-o singură limbă pe care toată lumea o înţelege, dar acum a uitat-o…”