Arta de a respinge un roman

Dacă tot nu ştie să frângă inimi, editorul se pricepe ca nimeni altul la distrus aspiraţii. Scufundător de speranţe, torpilor de iluzii, distrugător cu rază mare de acţiune, acest personaj năpădit de manuscrise şi-a fabricat cu timpul un repertoriu variat al refuzurilor. În cartea aceasta găsiţi nouăzeci şi nouă de forme de-a spune „nu“ unor oameni care aşteaptă cu sufletul în palmă un „da“. Respingerea unei propuneri de publicare poate îmbrăca forme năstruşnice, de la delirul incontinent la pompoşenia dizgraţioasă, de la sictireala scurtă la criza de isterie şi de la regretul mămos la replierea strategică. Încă nu ştim dacă respingerea unui roman e cu adevărat o artă. Aflăm însă, de la Camilien Roy, că anticamera editorială nu e deloc un spaţiu ocrotit de surâsul heruvimilor. Camilien Roy (n. 1963, Bathurst, New Brunswick) este un scriitor canadian care impresionează prin talent şi discreţie. Nu caută cu înverşunare succesul, refuză răsfăţul mediatic şi îşi găseşte timp şi pentru alte lucruri, în afara cărţilor pe care le scrie. Roy studiază psihologia la Universitatea din Monckton şi susţine un masterat pe tema orientării profesionale la Universitatea din Laval. În prezent, trăieşte la Robertville, unde desfăşoară activităţi de consiliere profesională. Face parte din galeria aşa-numiţilor scriitori acadieni, alături de Ronald Després şi Raymond LeBlanc. Pentru La première pluie (Prima ploaie), romanul lui de debut, apărut în 1999, Camilien Roy primeşte Premiul Antonin Maillet Acadie-Vie şi Premiul France-Acadie. Al doilea roman, La Fille du photographe (Fiica fotografului), publicat în 2005, îi aduce o nominalizare la Gala Premiilor Éloize. În tradiţia Exerciţiilor de stil ale lui Raymond Queneau, Camilien Roy publică în 2007 L'Art de refuser un roman (Arta de a respinge un roman), o colecţie de nouăzeci şi nouă de scrisori care impresionează prin vervă parodică şi umor.