Bună seara lucrurilor de pe-aici

Angola postcolonială, agenţi secreţi portughezi şi americani care îşi dispută monopolul asupra traficului cu diamante. O lume în care războiul a lăsat răni adânci, o ţară nesigură, unde prezentul este împovărat de amintiri şi viitorul pare o promisiune mereu neonorata. În caleidoscopul violent al acestui univers ieşit din matcă, vocile protagoniştilor se împletesc pentru a spune o singură poveste: cea a condiţiei umane, definită ca sumă a tuturor regretelor şi speranţelor. António Lobo Antunes s-a născut în 1942 la Lisabona. Este de formaţie medic psihiatru, urmând tradiţia familiei, dar şi-a abandonat cariera medicală în favoarea scrisului. În timpul războiului colonial a fost în Angola ca locotenent, chirurg şi psihiatru, experienţă traumatizantă care a devenit o temă predilectă a prozei sale. Face parte din generaţia de romancieri lansaţi după Revoluţia din 1974 şi e considerat cel mai valoros scriitor portughez contemporan. Debutează în 1979 cu Memória de Elefante. Urmează o serie de romane care îl consacră, printre care: Os Cus de Judas (1979), Conhecimento do Inferno (1980), Explicação dos Pássaros (1981), Fado Alexandrino (1983), Întoarcerea caravelelor (As Naus, 1988; Humanitas, 2003). În 1992 publică Ordinea naturală a lucrurilor (A Ordem Natural das Coisas), roman pentru care e comparat cu Gogol şi Canetti. Opera sa mai cuprinde: A Morte de Carlos Gardel, (1994), Manualul inchizitorilor (Manual dos Inquisidores, 1996; Humanitas, 2005), O Esplendor de Portugal (1997), Cuvânt către crocodili (Exortação aos Crocodilos, 1999; Humanitas, 2004), Não Entres Tão Depressa Nessa Noite Escura (2000), Que Farei Quando Tudo Arde? (2001), Bună seara lucrurilor de pe aici (Boa Tarde às Coisas Aqui em Baixo, 2003; Humanitas, 2006), Ontem Não te vi em Babilónia (2006), O Meu Nome é Legião (2007). Opera lui Lobo Antunes a fost recompensată cu numeroase premii şi distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture (1996 şi 1997), Prémio da Associaçao Portuguesa de Escritores (1999), Premiul Uniunii Latine şi Marele Premiu Ovidius (2003), Premiul Ierusalim (2005), Premiul José Donoso (2006) etc. În colecţia „Raftul Denisei“ se află în curs de traducere Arhipelagul insomniei (O Arquipélago da Insónia, 2008).