Câini de paie

Progresul (horribile dictu!) lui John Gray de la liberalismul clasic la un nihilism de tip green – New Age este, aparent, la fel de decorcentant ca și această carte. Este istoria unei dezabuzări în progres, a unei dezvrăjiri a outrance.
Cartea se vrea un magnus opus, un sistem filosofic în 200 de pagini, așa cu mai poate arăta el la început de secol XXI. Sursele, inepuizabile în eclectismul lor, sunt mobilizate pentru a demonstra inanitatea umanismului sau antorpocentrismului – o iluzie de care autorul vrea să ne vindecăm. Antropologia, biologia, genetica, epidemologia, neurologia, științele cognitive, etologia, istoria, istoria, sociologia, științele politice et al. sunt chemate să demonstreze teza că omul nu este cel mai important animal. O metafizică răsturnată, construita pe surse științifice vrea să detroneze omul – un subcapitol se intitulează chiar Știința ca remediu al antropocentrismului
Dacă autorul ne avertizează asupra panicii morale pe care o poate induce cartea eu vreau să vă previn asupra pericolului ei. Este o carte pentru the hapy few care pot discerne și care au informațiile necesare pentru a o putea face. Altfel este o carte care poate sminti ușor și care poate trimite mințile plăpânde spre un darwinism moral și politic, spre un nihilism fără ieșire.
Câini de paie este un alt Tratat de descompunere, o altă Carte a neliniștirii (Cioran și Pessoa sunt prezenți), o soluție finală imposibilă, care reușește însă să submineze iremediabil lumea omului. Și totuși, anvergura intelectuală a autorului, bogăția surselor, probitatea intelectuală (sic!), scriitura explozivă fac din această carte un excelent stimulent intelectual. Nimic mai potrivit pentru Zeitgeist-ul colecție și Zeitgeist –ul „în sine”.
Dincolo de teza centrală discutabilă voi încercă să vă sugerez câteva dintre micile comori ale acestei cărți. Mai întâi de toate quasi în întregime capitolul Viciile moralității care este poate cel mai bun și unde J. Gray este la el acasă.
„Genocidul este un atribut al omului la fel ca arta sau rugăciunea” Între 1492 și 1990 au avut loc cel puțin 36 de genocide cu victime de la zeci la milioane de oameni. Din 1950 au fost în jur de 20 de genocide din care cel puțin 3 au avut peste un milion de victime. Întregul capitol spune povestește istoriei omului: moartea tragediei, ce înseamnă șansa morală, elogiul adus lui Șalamov (vs. Soljenițîn) și acea cutremurătoare întâmplare: Boneta sau prețul vieții.
Apoi acest adevăr crud: “Epidemiologia și microbiologia sunt un ghid mai bun pentru viitor decât oricare din speranțele și planurile noastre”
Sau „Astăzi când politica nu este deloc convingătoare nici măcar interesantă, știința a preluat rolul de salvator al omenirii”
Sau această profeție din 2002: „Clasa de mijloc este un lux pe care capitalismul nu și-l mai poate permite”
Scopul vieții este un soi de vita contemplativa ne spune John Gray în finalul cărții.
Poate fi și asta pentru unii dintre noi dar dacă: „Cerul și pământul sunt neândurătoare și tratează miriadele de creaturi ca pe niște câini de paie” ar trebui să urmăm îndemnul lui Stephane Audeguy:
“O minimă morală ar consta în a nu contribui la sporirea acestei violențe a cerului și a pământului, ori de câte ori se poate evita acest lucru”