Cronicarul a făcut în­­sem­nările care urmează – în mare parte autobiografice – pe când se afla în iad mai întâi ca fugar şi deținut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani. Localizarea acțiunii în Germania a fost, evident, impusă de pretențiile regimului politic de atunci că iadul de acasă era Rai.

Editorii şi cititorii au înțeles la vremea tipăririi, în anul 1970, alegoria. Se pare că au înțeles‑o şi cenzorii, dar au admis publicarea cărții pentru că le‑a plăcut până şi lor, ceea ce era, evident, un act conspirativ.

Noul volum de memorii al lui Leo Butnaru pune faţă în faţă cartea de amintiri „Copil la ruşi”, eseul psiho-filozofic „Românii şi Enciclopedia sufletului rus”, afin fiindu-i compendiul „Gombrowicz: idei (şi) pentru realitatea românească”, şi exegeza eseistică „Lista basarabeană”, despre tragica perioadă de colonizare prin care au trecut românii dintre Prut şi Nistru după 28 iunie 1940. Discursul este autobiografic, dar şi al celor care se recunosc în timpurile de acum 50-60 de ani sau în epocaRepresans (a teribilelor represiuni comuniste, numită „a caluşului în creier”). Este o carte a cărei unicitate constă nu doar în sinceritatea evocărilor, ci şi în profunzimea analizei spaţiului contemporan ex-sovietic, rămas o enigmă atât pentru cititorii, cit şi pentru istoricii (literari) din dreapta şi din stânga Prutului.

„Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevărat.“ (Neagu Djuvara)

Namaste.Un roman de aventuri spirituale în Nepal continuă povestea călătoriei lui Sega începută în Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India.

”Proze-liţele Anamariei Smigelschi m-au luat prin surprindere. O ştiam ca pe un plastician foarte talentat şi ca pe o femeie iradiind vitalitate şi farmec. O descopăr acum ca pe un scriitor înzestrat, ca pe un histrion hâtru, ale cărui simţuri sunt inteligente şi a cărui tristeţe e plină de umor.” (Andrei Pleșu)

Paginile de amintiri ale lui Valentin Uritescu miros a prospeţime şi candoare. Uritescu nu e cochet sau complezent cu sine şi nu-şi fardează trecutul. El nu vrea să se „vândă“ altfel decât e în realitate. Şi tocmai aici se află o bună parte din farmecul cărţii lui. Sa ai grijă de cel bun din tine nu e doar o întoarcere în timp, ci şi o declaraţie de francheţe.

„În acest al doilea volum de memorii, autoarea reflectează asupra paznicilor şi oficialilor închisorii, creionează portrete memorabile atât ale tovarăşelor de detenţie, cât şi ale paznicilor şi miliţienilor cu care vine în contact. Într-un efort al amintirii asemănător unei construcţii mnemotehnice clasice, din camerele memoriei, Lena Constante găseşte timp, acum, pentru a da un nume, un chip şi o fire – pentru a chema din uitare – aproape fiecărei deţinute alături de care a trăit aceşti ultimi ani ai detenţiei. Cititorul va întâlni portrete excepţionale, biografii schiţate cu precizia unui nuvelist (sau a unui sociolog?... pentru că, adesea, experienţa personală invocată de autoare spre a-şi justifica modul în care priveşte lumea din celulă este aceea a stagiilor studenţeşti în echipele de sociologie conduse de Dimitrie Gusti, înainte de al Doilea Război Mondial), un întreg panopticon de figuri scoase din umbra bolgiilor infernale şi «pomenite» în istorisirea Lenei Constante. Ea ţine, explicit, să vorbească (oricât de puţin) despre fiecare, împlinind gestul ancestral al unei pomeniri a sufletelor de pe lumea cealaltă, pentru odihna lor.“ (Ioana Bot)

Bestseller New York Times publicat în 22 de ţări

Autorul a fost a fost distins în Franţa cu Marele premiu al biografiei politice (Le Grand Prix de la biographie politique) pentru acestă carte

Filmul Lagărul 14: Zonă de control total regizat de Mark Wisse a fost desemnat Cel mai bun film politic în cadrul Festivalului Internaţional de Film – Cinepolitica (Bucureşti, 2-7 aprilie 2013)

Într-un stil antrenant, vizual, Adelin Petrișor își recapitulează „războaiele” – deplasările în importante zone de conflict, ca fosta Iugoslavie, Irak, Liban sau Afganistan, dar și vizita la închisoarea Guantanamo.

La urma urmei, de ce nu aş deveni şi eu un martor onest, corect al atrocităţilor comuniste? Doar pentru faptul că inadmisibil de mulţi securişti conduc azi economia României. Ba mai mult, decid şi conţinutul legilor ţării. Esenţa religiei noastre este iertarea. Nu vrem moartea păcătoşilor, ci îndreptarea lor. Expiaţia. Dar ce ispăşire au făcut ei? (Dionisie Dărău)

Emigrată în 1993, foarte tânără, Irina Pavlovici trăieşte la Paris. Absolventă a Facultăţii de Matematică din Bucureşti, este posesoarea unui master în finanţe internaţionale la HEC (École de Hautes Études Commerciales) din Paris. Ce a putut-o îndemna pe această matematiciană de formaţie, înzestrată cu un spirit ascuţit şi precis, să se lanseze în aventura literară concretizată în paginile acestui mic roman de debut? Răspunsul poate fi simplu: însuşi universul plin de viaţă şi de haz, multicolor, pitoresc al comunităţii române din Paris. Editura Vremea

Amândoi sunt severineni, amândoi trăiesc în Timişoara, amândoi sunt poeţi. Însă acum, ca la un semn, cadrul şi convenţia se schimbă. Unul aranjează platoul, verifică luminile, se uită în cameră şi se asigură că totul merge bine. Celălalt îşi râde în barbă şi aşteaptă semnalul de începere a spectacolului. Un regizor şi un artist. Robert Şerban şi Şerban Foarţă.

Radu Mărculescu (1915‒2011) şi-a povestit perioadele de detenţie (1942–1951 şi 1959–1964) în două volume ale căror titluri vorbesc de la sine: Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică şi Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc (Humanitas, 2010 şi 2012).

„Incisivă… acaparatoare şi originală… Junger surprinde multe lucruri pe care alt scriitor le-ar rata”. New York Times

Între Oklahoma și București distanța e mare doar dacă te limitezi la coordonatele geografice. Nadia are însă harta ei, pe care drumul între cele două se parcurge cu iuțeala gândului.

Volum tradus în peste douăzeci şi cinci de limbi, desemnat în 1997 „Cartea anului“ de către Time Magazine, finalist la National Book Critics Circle Award şi inclus în anul următor pe lista celor trei finaliste pentru Pulitzer Prize.

Ediţia a III-a
 
„Cum recunoaşte, direct, Norman Manea, «cărţile mele mi-au adus necazurile, aşa că a trebuit să port o bătălie cu ei». Să mă lupt «cu ei», nu să «lupt contra lor» – nici urmă de dorinţa de a apărea eroic, nici un fel de sfidătoare îmbătare de sine. În schimb, modestia firească, pe care o arata mereu... Nu bătălia unui erou, ci a celui vulnerabil, lupta celui slab şi neeroic pentru a se susţine, îndârjit, împotriva tuturor handicapurilor, pentru a rezista degradării, pentru a rezista contra a ceea ce Norman Manea numeşte «deraierea omenescului însuşi» – nici o strădanie morală nu este în acest sens mai uimitoare.” (Philip Roth, în The New York Times Book Review)
 
„Că nimeni altul, autorul susţine o necruţătoare confruntare cu sine însuşi şi cu România, cu miturile «socialismului real», căruia îi aparţin şi mitul disidentei, şi mitul poporului îngenuncheat, stăpânit şi supravegheat de o subţire pătura de birocraţi – relaţia, adică, dintre scriitor, Putere şi «nu cu totul inocentele mase», cum spune.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)
 
„Spiritul creator face, până la urmă, din această carte o lectură optimistă.” (Sunday Times)

„Pe Ucu Dron îl ştiu de-o viaţă! Aveam 12 ani când am apărut la clubul «Dinamo», iar Sever era deja campion la seniori. Noi, toţi copiii, îl admiram şi voiam să ajungem ca el. A fost un dârz coechipier în Cupa Davis alături de Ion Ţiriac, Ilie Năstase şi Petre Mărmureanu. Mai târziu ne-am reîntâlnit în Franţa, iar soarta a hotărât să-mi fie antrenor o perioadă. S-a dovedit un coach dedicat şi un excelent psiholog. Sever Dron este un mare povestitor, care deţine arta de a transforma faptul semnificativ al vieţii în epică fascinantă. Din toate aceste motive, memoriile sale reprezintă saga unui personaj care s-a luat la trântă cu viaţa şi a câştigat." -- Virginia Ruzici, campioană de simplu la Roland Garros

„L-am cunoscut pe Sever Dron când eram junior şi mă găseam în competiţie cu puştii antrenaţi de el. Orice aş face, nu mi-l pot imagina altfel decât pe un teren de tenis. Mi-l amintesc mai întâi ca jucător, unul foarte tehnic, apoi ca antrenor, mai ales lângă Henri Leconte sau Julie Halard, luând note, dând sfaturi, permanent cu un surâs atrăgător şi plin de optimism. Sever este un om care s-a născut pentru tenis şi care trăieşte pentru acest sport." -- Guy Forget, fost număr patru mondial.

„Cu Mărmureanu şi cu Dron am lucrat sute de ore, mai ales în preajma meciurilor. Și e tare chinuitor pentru un sparring-partner să servească de o sută de ori într-un singur colţ, pentru a «lucra» returul în forţă al lui Năstase sau Ţiriac. Și e la fel de chinuitor să execuţi o sută de cross-uri sau o sută de long-line-uri, pentru a provoca un atac neaşteptat sau un stop eficace. Dron şi Mărmureanu au fost întotdeauna coechipieri devotaţi şi nu rezerve care privesc meciul din tribună." -- Ion Ţiriac, de trei ori finalist în Cupa Davis

Sever Dron a fost component al „echipei de aur" a tenisului românesc, alături de Ilie Năstase, Ion Ţiriac şi Petre Mărmureanu, în perioada 1968–1972. A fost prezent în Challenge Round-ul Cupei Davis din 1969, pierdut la Cleveland contra echipei americane. În 1972 a cerut azil politic în Franţa. A devenit un antrenor renumit în Hexagon, lucrând cu mari campioni precum Guillermo Vilas, Henri Leconte, Virginia Ruzici şi Julie Halard. A inventat şi omologat metoda de antrenament şi formare în tenis care-i poartă numele, iar una dintre ideile de bază ale acesteia este „sendvişul pozitiv", element preluat de mari antrenori din întreaga lume. În prezent, Sever Dron locuieşte la Paris, Bucureşti şi Sao Paolo, este director tehnic al Federaţiei Române de Tenis şi director de program în cadrul Academiei „Sever Dron-Tenis 2000" din Bucureşti.

Conţinutul volumului I este uvertura la volumul II, care va aborda pregnant, pătrunzând într‑un orizont larg şi concret, ceea ce semnifică delaţiunea şi corupţia în medicină, adevărate atentate la dreptul la sănătate al omului.

Apreciată la vremea ei pentru angajamentul şi talentul de a media între culturi, Regina Elisabeta a României (1843-1916) este considerată până în zilele noastre drept una dintre cele mai importante mediatoare ale literaturii şi culturii româneşti în spaţiul de limbă germană de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 

Prin apariţia sa neconvenţională ca scriitoare, sub pseudonimul literar Carmen Sylva, angajată în propăşirea dinastiei române, prima regină a României, Elisabeta, a demonstrat în faţa publicului semnificaţia modernă a „profesiei“ de soţie de monarh, un exemplu pe care succesoarea sa, Regina Maria a României îl va desăvârşi.

„Regina şi eu urmăm două căi diferite, dar idealul nostru este acelaşi.“ Regele Carol I al României

 „În ciuda atitudinii mele critice din tinereţe, astăzi îmi dau seama că am învăţat multe de la regina poetă. A fost un strălucitor model de amabilitate, de maniere perfecte şi de generozitate. (...) A fost o mare personalitate, şi odată cu ea o întreagă epocă s-a sfârşit. A fost o figură unică – Carmen Sylva: regina poetă.“ Regina Maria a României

Silvia Irina Zimmermann (născută în 1970 la Sibiu) a studiat la universităţile din Sibiu şi Marburg şi este doctor în literatură germană cu o teză despre opera literară a Carmen Sylvei. A publicat mai multe cărţi despre regina poetă şi este iniţiatoare şi membră fondatoare a Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied.

Miley Cyrus a devenit un fenomen în industria televiziunii şi a muzicii. Dintr-o fetiţă obişnuită, de la o fermă din Tennessee, s-a transformat într-o adolescentă care îşi petrece zilele prinsă între concerte, şedinţe foto şi filmări.

În ciuda celebrităţii, Miley a rămas fidelă crezurilor care au ajutat-o să devină un om puternic. Călătoria unei stele prezintă o perspectivă înduioşătoare, plină de sentimente şi amuzantă asupra maturizării. Miley vorbeşte fără reţineri despre momentele frumoase şi mai puţin frumoase şi îi invită pe cititori în lumea ei.

Contele Alexander von Schönburg s-a născut în 1969, în Somalia, unde tatăl său era corespondent de presă. Este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prinţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. Împreună au trei copii, descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic.

Şi în al doilea volum al amintirilor sale, Radu Rosetti, elogiază, cu pietate filială, harul de povestitori al părinţilor săi. Pe sine se ignoră, dar, dacă astăzi putem reconstitui copilăria unui fiu de boier moldovean, împrejurările în care a fost crescut educat şi instruit, dedesubturile luptei pentru unirea principatelor, culisele domniei lui Al. I. Cuza, o putem face pentru că de fapt Radu Rosetti, scriind, s-a îngrijit să nu piardă vreun „amărunt“ semnificativ nici despre vremurile care i-au fost povestite, nici despre vremurile pe care le-a trăit el însuşi.

O carte autobiografică şi un portret insolit al Chinei contemporane
Evenimentele majore din istoria recentă, precum revoluţia culturală, revolta studenţească sau războiul cu Vietnamul se disting pe fondul istorioarelor viu colorate şi pline de haz din Gaomi, provincia natală a lui Mo Yan.