Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene

Până la urmă, unde duce tot acest hăţiş de fire, unul mai „pitoresc şi mai melancolic“ decât altul? Decadenţa este recuperată, după o serie incredibil de nuanţată de disocieri, enumerări, descrieri şi treceri prin sitele criticii, ca un spaţiu bine definit. Un fel de teritoriu vast, aparent divers, dar în fond cu tradiţiile şi regulile lui stricte, cu amprenta lui specifică şi cu riscul manierizării, la fel ca oricare altul. Cine pătrunde în el e marcat definitiv şi definitoriu. (Ioana Pârvulescu)