„Am citit Leningrad, cartea Annei Reid, cu multă admiraţie. Este o relatare superbă – bine scrisă şi bine documentată – şi mai presus de toate oferă o reevaluare onestă a miturilor referitoare la asediu.” – Antony Beevor, autorul cărții Stalingrad

În anul 1898, Elisabeta, împărăteasa Austriei şi regina Ungariei, a fost asasinată la Geneva de un anarhist italian. De atunci, Sissi a devenit un mit. Suverana bizară şi solitară, de o frumuseţe legendară, a inspirat poeţi, pictori şi cineaşti. În paginile acestei cărţi o veţi descoperi pe femeia Sissi, cu multe calităţi şi cu defecte, dar şi pe împărăteasa Elisabeta, care aparţine istoriei. Criticată la Viena, venerată la Budapesta, mai lucidă decât mulţi diplomaţi ai vremii în privinţa conflictelor din Balcani, a fost un permanent sprijin pentru soţul ei, împăratul Franz Joseph.

„Aşa ne-a fost dat: să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate ale fiecărui individ. O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, contururile nedesluşite ale unei lumi noi.“ (Lucian Boia)

Oamenii au fost dintotdeauna interesaţi să afle cât mai multe despre cei ce au condus cu mână forte destinele popooarelor. Iar fascinaţia a fost cu atât mai mare, cu cât indivizii respectivi s-au făcut remarcaţi şi prin acte de cruzime, motivată sau nu, faţă de grupuri întregi. În aceste cazuri, facinaţia resimţită pare că ar avea ceva în comun cu impresia pe care o lasă ochii unui şarpe, de la care nu-ţi mai poţi desprinde privirea.

Fascinant, misterios, înspăimântător, Timur Lenk este un personaj mitologic. Pictorii, sculptorii şi scriitorii au realizat portrete reale sau imaginare ale acestui cuceritor, iar în Uzbekistanul de astăzi este considerat erou naţional.

Deşi au eşuat ca revoluţii, ele ne ajută să înţelegem lumea modernă, cu noile sale mişcări de protest. Căci, indiferent cine l-a enunţat primul, Winston Churchill sau George Santazana, pricipiul va rămâne mereu valabil: cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete. Aşadar, o lecţie utilă pentru membrii mişcării Occupz, revolaţi de inegalităţile sociale, dar şi pentru toţi eroii din umbră, care aşteaptă să iasă la lumină.

Derrz Nairn este istoric, absolvent al mai multor universităţi prestigioase: City University din Londra, University College din Doublin şi Waseda University din Tokyo. Este corespondent al principalei reviste britanice de istorie, History Today.

Propaganda comunistă afirmă în mod constant că „Gheorghi Konstantinovici Jukov și-a pus amprenta personalității și talentului său de comandant pe desfășurarea și deznodământul celor mai importante operațiuni strategice ale forțelor armate sovietice din al Doilea Război Mondial”.

Cu excepţia lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi înfăţişat ca un demon, capabil prin forţa lui luciferică să modeleze o întreagă perioadă istorică: Iosif Vissarionovici Djugașvili, zis Stalin.

Prenumele lor sunt banale: Inessa, Clara, Nadia, Magda, Felismina, Elena, Jiang Qing, Catherine, dar numele de familie spun totul: Mussolini, Lenin, Stalin, Hitler, Salazar, Mao, Ceauşescu, Bokassa. Unele sunt femei puternice, în stare să influenţeze decisiv hotărârile bărbaţilor din vieţile lor, pe când altele sunt doar victime şi au parte de un destin tragic. Unele se află în lumina reflectoarelor, sunt seducătoare sau stârnesc atenţie, în vreme ce altele sunt sortite să rămână mereu în umbră.

Până în 1938, Mussolini a fost un personaj de primă mărime pe scena politică și în presa internaţională. După Pactul de la München a apărut în ochii lumii ca salvator al păcii, singurul în stare a-l ţine în frâu pe Hitler.

Probabil că doar Hristos se poate mândri cu un număr mai mare de biografii decât Hitler. Însă Adolf Hitler are un avantaj incontestabil: arhive cu amintiri și documente pe care birocrația celui de al Treilea Reich le-a adunat, iar Aliații le-au pus la loc sigur, una dintre puținele moșteniri în marea de moloz a Stunde Null, Ora Zero, din iunie 1945.

În ultimii 600 de ani, cele mai bogate economii din lume au fost în mare parte europene. În secolul XX însă, balanța a început să se încline în favoarea Asiei, unde țări precum Japonia au atins rate de creștere uluitoare.

Considerat „specialistul de necontestat în istoria Germaniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial” (Philip Ziegler, Spectator, Books of the Year ), Ian Kershaw descrie în această carte ultimele luni de agonie ale celui de-al Treilea Reich, frica şi fanatismul care au împins o naţiune în prăpastie.

Pentru Lucian Boia, democraţia efectivă – cea care presupune, în acelaşi timp şi fără vreo restricţie, suveranitatea poporului, libertatea şi egalitatea – nu există şi nu va exista niciodată. Altfel spus: democraţia este un mit.

Loc de întâlnire între civilizaţia semitică şi elenism, între iudaism şi politeismul greco-roman, Palestina este una dintre cele mai fascinante regiuni ale lumii antice. Pentru a înţelege mai bine Noul Testament, unde exemplele din viaţa cotidiană a evreilor ocupă un loc important, este necesar să cunoaştem lumea în care a aparut mesajul lui Iisus.

Cine nu îşi aduce aminte de nesfârşitele şi anostele ore de istorie de la şcoală? Pline de cifre, nume, localităţi şi intrigi, un labirint de detalii fără şir, incapabil să ofere o imagine coerentă. Dar iată că istoria poate să fie pe cât de antrenantă, pe atât de atrăgătoare, pe cât de surprinzătoare, pe atât de francă. Lui Christoph Schulte-Richtering îi reuşeşte magistral toată demonstraţia, pentru că stăpâneşte arta de a prezenta lucruri complexe într-o manieră simplă, fără să alunece în derizoriu.

Jean Sévillia, autorul faimosului eseu Corectitudinea istorică, revine acum cu pandantul acestuia, Incorectitudinea istorică.

La începutul secolului XX, civilizaţia umană se afla la un nivel deosebit atât în ceea ce priveşte cultura, educaţia, dar şi bogaţia. Cum a fost atunci cu putinţă ca totul să se transforme într-o baie de sânge?

Cartea "Am supravieţuit lagărului morţii" este o rememorare a copilăriei distruse de regimul nazist. Este descrisă România din timpul războiului, viaţa evreilor înainte de înăsprirea condiţiilor şi trimiterea acestora în lagăre de concentrare, chinurile la care au fost supuşi gemenii lui Mengele, cum au fost numite mai târziu aceste victime, lupta continuă pentru supravieţuire până în momentul în care au fost eliberate, în 1945.

"A fi în Auschwitz era ca şi cum ai fi într-un accident de maşină în fiecare zi. Atât de des se întâmplau lucruri groaznice"

"Le-am dat sângele nostru, corpul nostru, demnitatea noastră şi, în schimb, ne lăsau să trăim încă o zi. Nu îmi amintesc nici măcar un singur geamăn care să nu fi cooperat."

Se mai poate oare spune ceva nou despre Adolf Hitler? Numai un istoric de talia lui Ian Kershaw îşi poate asuma sarcina de a răspunde unei asemenea provocări. Dovadă stă monumentala biografie a lui Hitler, omul care a schimbat istoria secolului al XX-lea. Da, omul, pentru că autorul încearcă să ne convingă că cel pe care unii îl privesc doar ca pe o personificare a răului a fost un om – bizar, enigmatic – care a profitat de condiţiile politice şi economice pentru a deveni liderul providenţial, indispensabil, al Germaniei antebelice. Mitul i-a servit ca instrument al acţiunilor sale politice. Biografia lui Hitler, considerată de unii mult prea obiectivă, dar indiscutabil o operă singulară în peisajul multicolor al cărţilor dedicate Führerului şi Germaniei naziste, reuneşte în actuala ediţie cele două volume apărute cu titlurile Hitler: 1889-1936 - Hubris şi Hitler: 1936-1945 – Nemesis.

De unde au venit primii noştri înaintaşi? Cum au trăit şi au murit? Ce mâncau şi ce beau? Cum gândeau şi cum făceau dragoste? Care era atitudinea lor faţă de femei? Ce sens dădeau vieţii şi morţii? Cum le cereau zeilor ajutorul?

Iată doar câteva dintre întrebările al căror răspuns va ajuta la completarea tabloului vieţii din Orientul Antic.