Făgăduinţa politicii

''Trăind în timpuri sumbre, dar refuzând sa renunţe la ceea ce numeşte amor mundi şi să sucombe unei disperări paralizante, Hannah Arendt a ales să ramână solidară cu cei prigoniţi, umiliţi, expulzaţi, sortiţi aneantizării. Filozofia ei, intens admirată de Monica Lovinescu, este una a rezistenţei etice şi a refuzului totalitarismului, în oricare dintre încarnările sale. A oferit interpretări ale problematicii Răului care au influenţat decisiv filozofia morală a veacului XX. Studenta lui Heidegger şi Jaspers, prietena lui Hans Jonas, Hannah Arendt a demonstrat, în pagini deopotrivă dense şi iluminante, că, oriunde gândirea şi acţiunea se despart, spaţiul libertăţii este în primejdie.'' (Vladimir TISMANEANU) Scrierile reunite în acest volum ocupă un loc esenţial în şantierul deschis de Hannah Arendt odată cu Originile totalitarismului (1951) şi extins apoi în Condiţia umană (1958). Ele spun, din unghiuri diferite, povestea relaţiei zdruncinate dintre filozofie şi politică, dintre gândire şi acţiune. Personajele principale ale acestei poveşti sunt Socrate, Platon şi Marx. Pentru Arendt, miza discutării relaţiei dintre filozofie şi politică este aceea de a restabili un dialog autentic, de a face gândirea receptivă la sensul acţiunii politice şi la destinul ei post-totalitar, astfel încât celebra întrebare filozofică De ce există ceva şi nu, mai degrabă, nimic? să devină De ce există cineva şi nu, mai degrabă, nimeni? (Ileana Borțun)