„Am experimentat varii moduri de a mă folosi de iluzii, evitând ca iluziile să se folosească de mine. A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau grotești, oglinzi ale lumii, așa cum o cunoaștem, sau ale unor lumi diferite de real, ca un delir fantastic." (Eugenio Barba)

Biografia coregrafului Oleg Danovski ( 1917- 1997) constituie rezultatul unui efort de documentare şi redactare de mai bine de şase ani, care a presupus consultarea unor categorii de surse dintre cele mai diverse (articole şi cărți de specialitate, dicționare româneşti şi străine, memorialistică, documente de arhivă, filme, discuții cu prieteni, rude, colaboratori ai personajului principal), călătorii de documentare şi propria arhivă a autoarei care l-a cunoscut pe Oleg Danovski, l-a urmărit în repetiții şi spectacole şi a consemnat mai multe ore de interviuri cu el, în anii de dinaintea morții, când era directorul Teatrului de Balet din Constanța.

„N-am să-mi iert niciodată că nu mi-am notat spusele lui, truvaiurile, salturile unei gândiri deschise spre toate orizonturile, luptând permanent cu tirania şi mediocritatea evidenţelor, gândire însetată de propriile ei contradicţii şi parcă îngrozită că ar putea izbândi.” Emil Cioran despre B. Fondane (Exerciţii de admiraţie)

I-am cunoscut pe Spuki si Lolo in dupa-amiaza de 11 mai 2008, la sfirsitul unui atelier de scriere creatoare, cind s-a ivit, pe nepusa masa, ideea impartasita a celor doi copilasi si a felului in care incearca ei sa strabata lumea din launtrul lor, dar si pe cea exterioara, dincolo de nelinisti si oprelisti, cu jucausenie, umor, ironie si chiar cu bucluc. (Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan)