Sfinții Români!

…noi nu „mancam” pentru ca viata inseamna „consum de energie”, ci trebuie sa facem Actul Sacru al Hranei, Actul Sacru al Rememorarilor Originii Sacre…asa, tot ce este „mort” are o „rupere” intre DIVIN si partea substantiala de Creatie. Viata este „pecetea” Divinului din Creatie. Omul in „gol” de Divin are in sine o „foame anxioasa” dupa insusi „suportul” Vietii, de unde „instinctul mancarii” ca baza a celorlalte…

Jurnalul convertirii este o rețetă de vindecare pentru mulți dintre cei ce, robi fiind, se cred liberi. Părintele Nicolae Burlan

Să-ți fie, dar, și ție cunoscut lucrul acesta, bunule râvnitor al acestei sfinte lucrări a minții – al rugăciunii lui Iisus –, că nu doar în pustie sau într-o însingurată sihăstrie, ci chiar și în mănăstirile cele mai mari ori printre cei ce locuiesc în inima orașului, au fost învățători și o mulțime de lucrători ai acestei sfinte osteneli a minții.

Mic ghid pentru sănătatea trupească și sufletească a familiei, Cartea nunții te pune măcar pe gânduri… P. Constantin Necula

Părintele Ghelasie Gheorghe a fost un isihast, un veritabil om al păcii. Pacea isihastului nu e o achiziţie uşoară, întrucât nu are nimic de-a face cu compromisul, cu acel spirit „căldicel” repudiat de cuvintele Evangheliei.

Peste numele şi scrierile lui Marcu Beza (1882-1949) s-a aşternut o nedreaptă uitare, accentuată parcă după 1989, adică tocmai după ce, prin prăbuşirea regimului comunist, se puteau îndeplini condiţiile corectei sale redescoperiri în cele două dimensiuni majore care l-au caracterizat şi care rămân mărturisitoare în posteritate: cea naţională (românească şi aromânească deopotrivă) şi cea creştină (profund angajată în Ortodoxie şi în destinul cultural al României Mari).

Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam reflectă ­profund asupra înrâuririi vieţii dumnezeieşti treimice în existenţa umană. Comuniunea (împreună-fiinţarea) şi alteritatea (particularitatea distinctivă şi unică a persoanei) este fiinţarea proprie Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, oglindită în existenţa personal-eclesială a creştinului.

Prezentându-se ca un manual succint, destinat părinţilor cu ­statutul de cetăţeni liberi (şi membri ai elitei aristocratice), ­Despre ­educarea copiilor îşi propune o abordare metodică – elocventă pentru perspectiva sistematică oferită de antichitate – a complexei problematici a formării umane, care acordă atenţie atât factorului genetic-individual, cât şi celui social-pragmatic. Plutarh, autorul acestei sinteze, insistă asupra unei afirmări a individului în so­cie­­tate, centrate pe asimilarea şi concretizarea „artei cuvântului”, la ­hotarul dintre contemplaţie şi hedonism, dar în absenţa înţelegerii evo­lu­ţiei spirituale a omului dintr-o perspectivă teologică.

O treapta de căpătâi în pregătirea primirii Sfintei Euharistii este Sfânta Spovedanie, poartă de taină prin care ne înfățișăm înaintea Mântuitorului Hristos așa cum suntem, avându-l ca martor pe duhovnic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt și mijlocitor pentru noi înaintea Sa.

Părintele Ghelasie Gheorghe a fost un isihast, un veritabil om al păcii. Pacea isihastului nu e o achiziţie uşoară, întrucât nu are nimic de-a face cu compromisul, cu acel spirit „căldicel” repudiat de cuvintele Evangheliei.

Prin toate minunile sale, Sfântul Columba le-a ieșit li le iese în întâmpinare semenilor, slujindu-ne pe toți și străduindu-se să ne câștige pentru Patria cea de Sus.

La peste zece ani de la căderea comunismului, societatea și Bisericile din România, intrate deja într-un nou mileniu creștin, evoluează în interiorul unei strategii dominate de exigențele integrării europene și euroatlantice.

”În vremurile de azi, o carte ca aceasta e mai mult decît binevenită. Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de «otium» fertil sunt, practic, evacuate) reduc pînă la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii. Cine îşi mai permite astăzi luxul de a citi, în linişte, Pentateuhul, Cărţile Regilor, Cronicile, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul şi marea literatură profetică, de la Osea la Daniel?” (Andrei Pleșu)

Cine este Iisus Hristos?

În lucrarea sa Al Treilea Iisus, Deepak Chopra, autor de bestselleruri şi lider spiritual, formulează o întrebare provocatoare, care este în egală măsură un stimul pentru actualele sisteme de credinţă şi o nouă perspectivă asupra învăţăturilor lui Iisus, indiferent de educaţia religioasă a fiecăruia dintre noi. Chopra afirmă că există nu un Iisus, ci trei.

Ioan Petru Culianu face o analiză a religiilor dualiste a căror istorie a influențat în mod profund Occidentul: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul și catharismul occitan și lombard.

”Un om care n-a trecut prin religie și care n-a cunoscut tentaţia religioasă este un om vid.“ Așa spunea un filosof român care s-a salvat de la neant dând scepticismul pe o cultură a duhului. Cartea de faţă ţine de cultura duhului, dar este mai ales o experienţă religioasă.”

Prea adesea convinși că rigorismul și triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovnicească și realism specific creștinismului autentic, nu de puține ori am uitat că dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordanțe pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu. (Pr. Constantin Necula)

Cei care nu l-au cunoscut pe părintele faţă către faţă se vor bucura să se hrănească din cuvintele sale, pline de putere, iar cei care l-au cunoscut vor avea bucuria de a-l regăsi, regăsindu-i cuvintele.

Testamentul său e simplu, şi l-a repetat de sute şi poate de mii de ori în faţa mulţimii de pelerini veniţi să ia binecuvântare. E vorba de îndemnul de a apăra Ortodoxia fără teamă, şi dacă este nevoie chiar cu preţul vieţii...

În zilele noastre, foarte mulţi oameni care au cunoscut adâncurile întunecoase ale necredinţei, dar din mila lui Dumnezeu au fost scoşi din acest iad şi chemaţi la lumină, se nasc la o nouă viaţă, cu totul diferită de aceea pe care au trăit‑o până acum. Se poate însă întâmpla ca omul să nu-şi simtă bolile duhovniceşti, şi dacă nu-şi obişnuieşte privirea să fie atentă la neputinţa sufletului nu se va lipi de el pocăinţa lăuntrică. Fără aceasta, viaţa duhovnicească nu va avea un reper, şi el se va abate pe un drum greşit.