LibHumanitas - Cărţile. La modă din 1455

Am ajuns chiar sa am impresia ca tot ce fac nu are, in ultima instanta, alta ratiune de a fi decat propria-mi munca. Caci totul e determinat de pagina pe care o scriu, uneori cu imensa dificultate, si, in zilele minunate, cu oarece usurinta." MARIO VARGAS LLOSA

Spectacolul sejurului lui Vargas Llosa la Bucuresti s-a terminat. Ma aflu in dreapta lui si il vad din profil. E frumos, la cei 69 de ani ai sai. Sta usor rasturnat pe spatarul scaunului, cu ochii inchisi, si tine in mana cupa evazata a paharului cu vin rosu. Simt nevoia sa-i multumesc, altfel decat printr-o simpla formula, ca a venit. „V-am privit in toate zilele astea. Cred ca aveti tot ce isi poate dori un om." Si apoi ii spun ce mi-a trecut prin minte atunci cand l-am vazut la aeroport, povestea cu frumusetea zeului in crepuscul. Si, deodata, masca superbiei pe care o tinuse trei zile pe chip, masca celebritatii sigure de ea ii cade. Si, cu o tristete in glas pe care nu o au decat cei care, condamnati la propria lor isprava, sunt invinsi de propria lor maretie, imi spune: "Dar sunt atat de batran, Gabriel, atat de batran!" GABRIEL LIICEANU