Coşul meu
Nu ai niciun produs în coş.
Produse vizualitate recent
„Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate – mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii. Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există.“ (Andrei Pleşu)
| Cod Produs | C125285 |
|---|---|
| Data apariţiei | 01.01.2008 |
| Format audiobook | cd audio |
| Editură | Humanitas Multimedia |
| Voce audiobook | Andrei Pleşu |
| Durată (minute) | 248 |
| An apariţie carte | 2008 |
| Colecție carte | Afinităţi |
| Ediție carte | I |
| ISBN | 978-973-1709-31-4 |
Recenzii clienţi
1 Produs(e)
-
Mi-a placut foarte, foarte mult
-
Nota Mi-a placut foarte, foarte mult.
Atat de mult incat am stat serios sa ma gandesc daca nu cumva e cea mai frumoasa carte din literatura romana. Consideratii cu iz de loc comun si miros de referat la limba romana, insa e imposibil sa nu o faci citind cartea lui Mateiu.
Habar n-am cum sa incep sa povestesc despre ea. Mai ales ca tema e puerila parca, iar descrierea romantica a eroilor tine de o alta epoca, usor perimata in credibilitate si atractivitate.
Cu atat mai mare surpriza. Nu poti lasa cartea din mana si iti vine sa dai paginile inapoi si sa recitesti pasaj cu pasaj, nu cautand ceva anume, vreo idee sau intamplare, ci doar sa reatingi fiecare insiruire de cuvinte ce curg alambicat, baroc si, totusi, intr-o catifelare necunoscuta.
Omul scrie vorbind parca o alta limba. Nu ma refer la arhaisme, ci ma gandesc la imbinari aparent normale de cuvinte simple ce curg insa dintr-un dictionar, desi cunoscut, nedeschis de mult.
Citind, realizezi cat de putin stim sa vorbim. Cat de frust ne exprimam, in cuvinte limitate si rasfolosite, nestrunguite de nici o incercare de a creiona mai mult; la fel de fapt, dar intr-o alta nuanta, cu doua sau trei pensule, in loc de a manui un simplu pix uzat.
Citind cartea m-am simtit ca muzicianul ce, obisnuit cu sunetul mono, a sarit peste stereo si aude direct intr-un ansamblu nemaintalnit de sute de tonalitati, fiecare cu twiterele si subuferele lui.
Sunt orchestre in fundal adunate din cei mai buni muzicieni doar pentru a crea ansamblul de fond. In linia intai apoi, curg instrumentisti cum nu-ti da mana sa aduni in aceeasi sala de concerte, de teama ca nu ii apreciezi pe fiecare la adevarata valoare.
Mateiu nu face economie de nimic. Scrie de parca ar trebui sa concentreze milioane de culori pe centimetru patrat. Si nu e apasator. Nu e o incapere ce duhneste de mobile gramada, ce stau sa se urce pe tine. E doar fascinant intr-o bogatie de exprimare ce nu mi-a fost dat sa vad pana la el.
In rest, cum spuneam, temele nu sunt impresionante. E cult de eroi, damnati si evadati in alcohol, cu destoinicia si constiintiozitatea celor obisnuiti cu responsabilitatea omenirii pe umeri. E cult de mentori, pe care ai sansa scurta in viata sa-i auzi spovedindu-se. E cult de prietenie si onoare, de sange nobil scarbit de proximitatea taranei si a mahalalei careia ii face cinste sa o guste elegant.
E descriere de Bucuresti cu iz de epava, aflat parca la granita dintre depravare si boala. Stricaciune si osanda, cloaca la “marginea Rasaritului, unde scara valorilor e inversata si nimic nu se ia in serios”. Patologie ce prevesteste in baltoci un viitor sinistru de gunoi manelat, cu scursori de porci slinosi ce vor razbi candva, poate, si se vor capatui.
Salvarea lui Mateiu pare-se e in plecare evadata, uitare si in prietenie.
Si, bineinteles, in ceva alcohol prin preajma.(Postat în 09.09.2009)
1 Produs(e)
