Yasunari Kawabata

Dansatoarea din Izu

Humanitas Fiction, 2011

În stoc

Livrare in 24-48 h prin curier sau 3-4 zile prin Posta Română

Discount 20%

Prețul obișnuit: 26,00 lei

20,80 lei

Textul care da titlul volumului – Dansatoarea din Izu – este considerat la pièce de résistance; singuratatea si prima dragoste, cautarea de sine, granita precara dintre inocenta copilariei si constiinta propriei sexualitati – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Cand un tanar ce incearca sa-si exorcizeze sentimentele de tristete si dezamagire porneste intr-o calatorie, ea se dovedeste a fi cu adevarat initiatica – pe parcusul acesteia se va indragosti fara scapare de o frumoasa dansatoare. Insa cand, vazand-o goala din intamplare, va afla ca ea nu a intrat inca in adolescenta, va incepe o lupta sfasietoare intre dorinta si sentimentul de culpabilitate nascut din neasteptata pasiune. Textele vizeaza emotiile de nestapanit care insotesc procesul maturizarii, melancolia declansata de marile incertitudini si sunt pline de rafinamentul, subtilitatea si ambiguitatea ce camufleaza misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite. "Povestirile lui Kawabata se desfasoara lin, cu delicatetea unui evantai care se deschide." (The New York Times) "Temele abordate de Kawabata, ca si mijloacele sale stilistice reprezinta insasi chintesenta Japoniei." (Telegraph) "Sunt putini scriitori in lume care ar putea sa creeze imagini atat de puternice in atat de putine cuvinte." (San Francisco Chronicle) "Kawabata are in proza scurta acelasi rol pe care l-au avut Klee in pictura si Webern in muzica, demonstrand cum cea mai profunda experienta poate fi exprimata in cea mai simpla forma. Povestirile lui par a fi rezultatul aceluiasi tumult interior din care se naste si poezia." (Kenneth Koch)

Primul scriitor japonez căruia i s-a acordat Premiul Nobel ne oferă o carte de povestiri tradusă de Flavius Florea, prin care pătrundem într-o lume exotică şi totuşi familiară prin sentimentele general omeneşti pe care le recunoaştem. Textul care dă titlu Recenzie scrisă de Camelia - Daniela: Un traseu iniţiatic: Japonia şi universul conştiinţei

„Dansatoarea din Izu” de Yasunari Kawabata, editura „Humanitas”, colecţia „Raftul Denisei”, Bucureşti, 2008, 216 pagini
Spaţiul japonez îndepărtat geografic şi spiritual poate atrage la prima vedere prin exotism. Cititorul ar căuta astfel ineditul şi chiar bizareria.
Dar „străvechea plăcere de a povesti” poate scoate în evidenţă tocmai experienţele şi sentimentele general omeneşti.
Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez, căruia i s-a acordat Premiul Nobel (1968).
„Dansatoarea din Izu” este un volum de opt povestiri, care înfăţişează puternice trăiri afective ale unui personaj. Fiecare povestire detaliază dimensiunea interioară a personajului principal, făcând din aceasta elementul central al operei. Acţiunea joacă doar un rol secundar şi nu trece prin toate etapele subiectului (expoziţiune, intrigă, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământ). Rolul povestirilor lui Kawabata nu constă, aşadar, în rezolvarea unui conflict, în găsirea unui deznodământ, ci în a-l face pe cititor să trăiască sentimentele personajelor, să le înţeleagă profunzimea. Citind povestirile din volumul „Dansatoarea din Izu”, regăsim şi unele sentimente pe care le-am trăit sau le trăim.
În povestirea care dă numele volumului se prezintă experienţa unui tânăr orfan care încearcă să-şi exorcizeze dezamăgirile, plecând într-o călătorie alături de artiştii unei trupe de teatru ambulant. Între ei are parte de o atmosferă caldă, prietenoasă. Trăieşte primii fiori ai dragostei pentru o frumoasă şi misterioasă dansatoare. Însă ei sunt nevoiţi să se despartă. Se regăsesc aici trei sentimente: bucuria orfanului care intră în compania unor oameni prietenoşi, fără prejudecăţi, care-l consideră „simpatic” şi se bucură de prezenţa lui, prima iubire şi tristeţea despărţirii.
Prin urmare, o carte profundă, sofisticată, dar şi de o debordantă sinceritate. O lume exotică, deschizându-se ca un evantai, precum şi experienţe ale cunoaşterii umane dintotdeauna. Toate acestea îl fac pe Kenneth Koch să afirme:
„Kawabata are în proza scurtă acelaşi rol pe care l-au avut Klee în pictură şi Webern în muzică, demonstrând cum cea mai profundă experienţă poate fi exprimată în cea mai simplă formă. Povestirile lui par a fi rezultatul aceluiaşi tumult interior din care se naşte şi poezia.”.