Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Vreau să vă spun că nici nu ştiam că Alain de Botton este scriitor. Până acum câteva zile când i-am văzut cartea care se simţea în largul ei, între paharele cu Martini, Santal şi bere, în timp ce fumul dansa pe tavanul barului. Un prieten care tocmai o terminase, mi-a spus foarte pe scurt: Mi-a plăcut că-i subţirică! Eu am zâmbit când am citit titlul: "Despre farmecul lucrurilor plictisitoare". Evident, am luat-o ca pe o provocare.
Vă recomand capitolele care mi-au plăcut mult.
"Mersul la grădina zoologică te tulbură, pentru că face ca animalele să pară mai omeneşti, iar oamenii, mai animalici. Maimuţele sunt rudele cele mai apropiate ale omului, se poate citi pe plăcuţa de pe cuşca urangutanului. Câte asemănări vedeţi? Mult prea multe, ca să ne consoleze, bineînţeles. Bărbieriţi-l, îmbrăcaţi-l în tricou şi costum sport, şi cel care se scobeşte în nas în colţul cuştii e un văr de-al meu – doar că Jo are un apartament spaţios în Belsize Park... (Despre mersul la grădina zoologică)"
"Cei mai mari romantici sunt aceia care nu au pe nimeni cu care să fie romantici. Doar după un weekend în care telefonul nu s-a agitat, în care fiecare masă a fost scoasă din conservă şi consumată în prezenţa neconsolatoare a unui crainic cu voce gravă de la BBC – ce schiţează obiceiurile de împerechere ale antilopei kenyene – putem aprecia de ce Platon a declarat că un bărbat lipsit de dragoste e ca o creatură rămasă cu numai jumătate din membre. (Despre bărbaţii singuri)"
"Dacă o carte e de necitit, asta se întâmplă pentru că, în ciuda celor mai bune intenţii şi a caligrafiei corecte, autorul nu e capabil să surprindă prea mult din ce se întâmplă de fapt. Există o listă de fapte, păstrăvul şi buletinul meteo, dar viaţa e în altă parte. E ca şi cum te-ai uita acasă la o casetă video în care ţi se arată doar picioarele sau norii şi te întrebi amuzat ce s-o fi întâmplând la nivelul capului... Valoarea cărţilor mari constă în abilitatea de a ilustra emoţii şi oameni din viaţa noastră, mult mai bine decât am fi în stare noi s-o facem, să punem degetul pe percepţii pe care le recunoaştem ca fiind ale noastre, dar n-ar fi putut fi formulate de noi. (Despre scris (şi păstrăvi))"
Aş exagera dacă aş spune că umorul de bună calitate, asezonat cu ironie, transformă această carte subţirică, într-una mare. Dar, cu siguranţă, este o carte care te cucereşte. Prin farmecul ei simplu.