Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu

„Nici pătrundere directă pe uşa de onoare, dar nici strecurare cvasilicită pe scara de serviciu a jurnalului, opera epistolară este adesea o deghizare mai credibilă, mai – instinctiv – sinceră a eului decât celelalte două. Că e scrisă în camizol sau redingotă, în pat, pe colţul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în budoar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face bună medie(re) între oglindirea necruţătoare, crudă şi nudă, a jurnalului şi travestiul oficial al operei publice. Este un interstiţiu, un limb, spaţiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanţează fără să malformeze... prea mult. Lucru pentru patru ochi, scrisoarea stă, cum spuneam, la mijloc, legătură între două suflete. Dacă în jurnal te oglindeşti mai mult sau mai puţin narcisiac, compensator sau răzbunător (cu sau fără gândul la cititorii posterităţii), în scrisori eşti obligat să respecţi regulile jocului în doi. Mi-am găsit o vizuină literară, un refugiu sufletesc, o evadare mentală scormonind în jarul iubirii dintre Mihai şi Veronica şi încercând să văd în ce măsură se plia expeditorul Eminescu pe specificul destinatarilor săi.“ (Dan C. Mihăilescu) Dan C. Mihăilescu, critic, istoric literar şi eseist, s-a născut la 12 decembrie 1953. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti (1976). A fost cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literară „George Călinescu“ (1980-2003), secretar de redacţie la Revista de istorie şi teorie literara (1983-1986), editorul suplimentului „Litere, arte, idei“ al ziarului Cotidianul (1991-1996; 2001-2003). Din 1999 realizează la Pro TV emisiunea „Omul care aduce cartea“. A fost cronicar literar la revistele Transilvania şi 22 şi deţine în prezent cronica literară la „Ziarul de duminică“, suplimentul cultural al Ziarului financiar. A primit de două ori Premiul Uniunii Scriitorilor: în 1982 pentru debut şi în 1999 pentru traducerea operei dramatice a lui Eugene Ionesco. A mai tradus Cunoaşterea inutilă (1992) şi Revirimentul democraţiei (1995) de Jean-Francois Revel. Autor al volumelor: Perspective eminesciene (1982), Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), Întrebările poeziei (1989), Stângacii de dreapta (1999), Scriitorincul (2001), Bucureşti. Carte de bucăţi (2003), Literatura română în postceauşism. I. Memorialistică sau trecutul ca re-umanizare (2004), Carte de plăcere (2004).