Ştim foarte puţin despre acel grup social şi, dacă vreţi, chiar cultural numit nomenclatura comunistă. Era vorba de o societate cvasisecretă, cu riturile, codurile, simbolurile, nostalgiile şi, nu mai puţin important, privilegiile sale.

„E o şansă ca cineva care are inteligenţă, spirit de observaţie, bucuria descoperirii şi verva povestirii să te ia ca însoţitor într-o călătorie pe care n-ai făcut-o şi pe care, poate, n-ai s-o faci niciodată. Acesta e cazul Justinei Irimia şi al cărţii ei pline de parfumurile stranietăţii. Căci Buenos Aires este capitala unui soi de exil al Europei pe continentul Americii Latine. Şi cum numai un mare exilat îşi scrutează neobosit condiţia în speranţa că va înţelege, odată şi odată, ce e cu el, cartea Ultimul tango la Buenos Aires vă invită să faceţi aventura unei lumi narcisiace, care-şi trăieşte patetic dislocările, o lume care, cum spune autoarea, «se adoră şi se critică permanent».“ (Gabriel LIICEANU)

Primul şi cel mai celebru dintre volumele autobiografice ale lui Simone de Beauvoir apare într-o nouă versiune românească. Memoriile unei fete cuminți, povestea vieții autoarei (născută în 1908) din copilărie până la 21 de ani, când, devenită studentă la Sorbona, îi întâlnise pe Sartre și pe alți tineri intelectuali de viitor, e socotită o operă clasică a genului și ilustrarea vie a filozofiei existențialiste. Este emoționanta mărturie a evoluției unei personalități de-a lungul copilăriei, adolescenței și a primei tinereți; mărturia unei „fete cuminți“ care a avut îndrăzneala să se desprindă de mediul convențional în care crescuse, de însăși credința catolică, pentru a gândi pe cont propriu. Și este, totodată, documentul unei epoci, al începutului de secol XX european.

„Oriunde mă duc, încerc să fiu şi să fac aşa cum m-a învăţat maică-mea, adică să arăt lumii o faţă de sărbătoare, în christica, pascaliana idee a lui «à chaque jour suffit sa peine» («ajungă zilei răutatea ei»). Prea e multă jale la vedere ca să mai adaugi şi tu ceva la haznaua depresiei generale. Şomer fiind de şapte ani, făcând numai ce-mi trece prin minte, depinzând numai de Dumnezeu şi soţie, neavând şefi, subalterni, condică de prezenţă, nedorind nimic din cele invidiate de mai toată noua lume bună, deambulez toată ziua în diverse medii artistice, unde inventariez nevrozele, angoasele, dezabuzările, debusolările care ne copleşesc existenţa. Apoi scriu despre ce mi se-ntâmplă.Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea credinţă. Una care vrea să scrie aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

Pentru prima oară în româneşte versiunea definitivă a Jurnalului, tradusă după originalul neerlandez.

„Ceea ce incerc sa fac este un fel de arheologie a vietii de zi cu zi a Uniunii Sovietice, ca o metafora a culturii si civilizatiei sovietice. Textul, scris in maniera unui «gen eretic», incearca sa sintetizeze teme, eroi, situatii, amintiri, lucruri si cuvinte-cheie sub forma unor piese de puzzle..." (Vasile Ernu)

Volumul reuneste patru biografii de femei exemplare, a caror existenta a fost legata de arta si care si-au uimit contemporanii prin originalitate: Coco Chanel (1883-1971), cunoscuta creatoare de moda, Elisaveta Bagreana (1893-1991), poeta din Bulgaria, laureata a Premiului Nobel, Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969), pictorita, prima femeie profesor intr-o academie nationala de arte din Europa, si Lee Miller (1907-1977), celebru fotomodel devenit fotograf de razboi.

Volumul reuneste doua texte: „Rotonda plopilor aprinsi”, in care autorul evoca diferite personalitati culturale pe care le-a cunoscut si de care a fost apropiat intr-o epoca sau alta a vietii, de la Tudor Arghezi si Gala Galaction la V. Voiculescu, Lucian Blaga sau Marin Preda, si „De dincolo de ape”, ce include jurnalul american al autorului din decembrie 1969 pina in decembrie 1970. Acestora li se adauga pagini inedite de memorialistica.

Cuprins: Vocea, nevroza • Oglinda, balansul • Lumina, remuscarea • Ecoul, frustrarea • Vrajba, durerea • Alchimia, blindetea • Angoasa, esecul • Noaptea, otrava • Cruzimea, candoarea • Prada, femeia • Verticala, ocolul • Trecutul, tacerea • Lentoarea, hipnoza • Ranile, copilaria • Viul, ratarea • 32 de poeme de Leonard Cohen traduse de Mircea Cartarescu

Din cuprins:
De la strada la gorile • Adieri de kitsch la o nunta taraneasca • Matrioana, macaroanele, cucuveaua si tucalul • Intelectualii semidocti, vatmanul si altii • Femeia neinduplecata • Intilniri ciudate • Orice sfirsit naste un inceput • Copilul – mod de utilizare • Psihologul si secretele

Viata unui om singur este volumul de memorii al regretatului carturar Adrian Marino, o autobiografie ce se opreste la anul 1999. Autorul rememoreaza sase decenii de existenta, cu represiunea, deportarea in Baragan si insingurarea morala de dupa 1989.

Cuprins:

O carte uneori ironica, alteori nostalgica, adesea de un umor savuros, in care autorul aduna amintiri dragi, impresii de calatorie, dar si portrete ale unor sportivi celebri sau povesti „din Epoca de Aur”.

Cele două volume intitulate Scara leilor continuă periplul memoriei început în Maxilarul inferior (Premiul Cititorilor oferit de Observator cultural) cu povestea tatălui autoarei, Gheorghe Uricariu, şi reconstrucţia Europei, asemeni unei reconstrucţii a unei părţi anatomice distruse de un glonte exploziv.

„Corespondenta dintre Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu este, din mai multe puncte de vedere, extraordinara. Mai intii, ea constituie, cred, cel mai bogat schimb de scrisori intre Eliade si un corespondent individual al sau, dupa acela cu Raffaele Pettazzoni, din cite au iesit la iveala pina in momentul de fata.

Cuprins:

Iubirea si promisiunile desarte · Unde-i indirjirea patimasa de altadata? · Prima iubire? Marea iubire? · Frantuzoaicele si visul american · Fiecare cu scenariile lui · O carte schimba viata · Razbunarea paguboasa · Mobilier identic, relatii diferite · Marketing socialist · Ia-ti o pisica: bloc contra vila

La douazeci de ani de la Revolutie, douazeci de texte ale unor autori provenind din zone culturale diferite – literatura, teatru, coregrafie, jurnalistica etc. – ilustreaza o istorie subiectiva a momentului decembrie 1989.

„Unde sint eu in toata povestea asta? nu este o autobiografie atotcuprinzatoare. Autorul nu povesteste despre turnarea nici unuia dintre filmele sale, cu toate ca Underground ar fi meritat un intreg capitol. Emir zaboveste in schimb, precum Tolstoi, asupra copilariei, adolescentei si tineretii sale.

„In iconomia mintuirii, Nasterea si Invierea Domnului sunt noutati absolute, care au rescris istoria si singurele care contrazic des invocatul adagiu din Ecclesiast «nimic nou sub soare» (1,9). An de an, reiterarea lor liturgica este marcata si de citirea scrisorilor pastorale primite din partea chiriarhilor, o veche si frumoasa traditie, in care geniul oratoric si scriitoricesc al Mitropolitului Bartolomeu a stralucit in chip aparte, timp de 18 ani. De altfel, toti cei care l-au ascultat predicind, in duminici si sarbatori, stiu ca el niciodata n-a urcat nepregatit treptele amvonului. Rezultatul? O admiratie unanima, la superlativ, inclusiv din partea adversarilor, fie eterodocsi, fie «casnici».” (Vasile Gordon)

Emil Cioran

S-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.