Criza ştiinţelor europene şi fenomenologia transcedentală

„În condiţiile crizei noastre existenţiale, ştiinţa nu mai are nimic să ne transmită. Ea exclude în chip principial tocmai acele întrebări care sunt cele mai arzătoare pentru omul acestor timpuri de restrişte, livrat celor mai catastrofale răsturnări: întrebările privitoare la sensul sau la lipsa de sens a întregii noastre existenţe omeneşti. Dar nu pretind oare aceste întrebări, în generalitatea şi în necesitatea lor valabilă pentru toţi oamenii, nişte meditaţii de ordin general şi nişte răspunsuri izvorâte dintr-o evidenţă raţională?

În calitate de filozofi ai acestui prezent, noi ne-am trezit în mijlocul unei dureroase contradicţii existenţiale. Căci noi nu putem să abandonăm credinţa în posibilitatea filozofiei, înţeleasă ca sarcină, aşadar în posibilitatea unei cunoaşteri universale. Mai mult, în calitate de filozofi ce îşi iau propria misiune în serios, noi ştim că avem vocaţia acestei sarcini.“(Edmund Husserl)