Muriel Barbery

Eleganţa ariciului

Nemira, 2009

Înscrieți-vă ca să fiți anunțat când acest produs revine în stoc

Stoc epuizat

36,90 lei

''Acest roman este, într-o oarecare măsură, acelaşi lucru, adică mi-a făcut enormă plăcere ca, prin vocile celor două eroine, să-mi transcriu iubirea pentru plăcerile cotidiene, pentru artă, pentru Japonia, pentru anumite fiinţe, pentru întâlnirea dintre aceste fiinţe, pentru unele emoţii estetice. Mi se pare că asta mi-a făcut cea mai mare plăcere şi e ceea ce mă interesa cel mai mult.” (Muriel Barbery)

Cei puternici / În cazul ființelor umane / Nu fac nimic / Vorbesc / Și iar vorbesc” /(Cugetarea nr.3) Recenzie scrisă de Iuliana Iustina (Lavinia Iuliana - real): Am citit „Eleganța ariciului” în 3 zile și m-am gîndit 3 săptămîni care ar fi cea mai potrivită manieră în care aș putea scrie recenzia unei cărți care m-a lăsat fără suflare, fără somn și m-a provocat la reveria liniștii promise de un destin aliniat propriilor valori.

A fost greu să descarc această recenzie din mintea și sufletul meu și să o transpun pe hîrtie. Muriel Barbery reușește să concretizeze o imagine extrem de fidelă pentru două modalități în care oamenii aleg să se raporteze la lume: dă un sens și un caracter de realitate palpabilă dezideratului de a fi aliniat la tine opunînd aceastei stări aproape paradisiace modul concret în care cei mai mulți dintre trecătorii din carte și din viață se comportă.

Cele două personaje principale ale cărții se străduiesc să își găsească reprezentarea în fiecare dintre noi: sunt sigură. Refuz să cred că cititorul comun al acestui roman nu a avut momente de Renée, chiar dacă nu a împlinit încă vîrsta de cincizeci și patru de ani sau nu a fost, măcar o clipă, la orice oră de la școală sau în fața familiei, prietenilor sau lumii împotriva căreia s-a revoltat, în pielea timpuriu-înțeleptei Paloma.

Faptul că această lucrare a fost complet comentată de Dan C. Mihăilescu și că eu nu aș avea să adaug prea multe, mă face să spun că aceasta nu este o recenzie, ci o emoție pe care am avut-o de-a lungul întregii lecturi, emoție care a vîndut mai departe promisiunea unei regăsiri fiecăreia dintre persoanele apropiate cărora le-am „vîndut” ideea de a o citi.

Un singur gînd îmi trece acum prin minte egal cu egoismul meu de adult și concretizat în faptul că aș vrea să citesc tot ceea ce poartă numele autoarei, gînd care nu îl egalează însă pe acela al micuței de doisprezece ani care surprinde matur, clar și prea curînd „falsa luciditate a maturității”.
Others reviews calauza: O lectură agreabilă despre plăcerea şi tristeţea de a trăi, nu a vieţui. (29 iulie 2009): În spatele unei cărţi frumoase stă uneori o scriitură seducătoare, alteori o aventură nemaipomenită, alteori nişte gânduri tulburătoare, mai mereu ceva care rezonează cu cititorul şi îl inspiră. Eleganţei ariciului îi lipsesc primele elemente din această listă, dar ajunge cumva la acelaşi rezultat mizând pe două personaje surprinzătoare (Renée, o văduvă portăreasă în aparenţă obişnuită, de 54 de ani, fără şcoală, care ascunde însă de ochii tuturor un spirit elevat, scânteietor intelectual; respectiv Paloma, fetiţa de 12 ani supradotată care se izolează de restul lumii şi decide că în faţa deşertăciunii vieţii singura soluţie logică este cea a sinuciderii), un text simplu şi o idee la fel de simplă, dar irezistibilă – foarte pe scurt spus, aceea că viaţa se justifică prin frumuseţea pe care o putem găsi şi admira de-a lungul ei, indiferent că într-o carte, o floare, un desen manga sau o prietenie.

Peste tot în carte e trădată dubla vocaţie a autoarei, Muriel Barbery – cea de profesoară, iar anume de filosofie. De aici întrebările despre sens, destin, viaţă, de aici tendinţa de a împărţi personajele în tipuri socio-umane, de aici tenta uşor moralistă, de aici prost ascunsul scop didactic al cărţii. Căci toată cartea e în fapt doar un pretext pentru a oferi celor tineri o lecţie – una în afara clasei, una lipsită de orice preţiozitate, una adesea în limbajul lor, dar totuşi o lecţie.

Şi totuşi cartea rămâne agreabilă şi emoţionantă indiferent de vârsta cititorului – la asta concură numeroasele referinţe filosofice, literare, artistice etc., stilul simplu şi atent în care e scrisă, felul ingenios în care discursul se împleteşte cu mai multe fire de acţiune, astfel încât atenţia şi curiozitatea cititorului să fie în permanenţă treze. Există scene pline de umor, altele încărcate de sensibilitate, divagaţii elegante… Apariţia spre mijlocul romanului a unui personaj misterios şi fermecător sporeşte tensiunea, sfârşitul e tragic dar în acelaşi timp rămâne optimist.

O carte de citit… şi mai ales o carte de dăruit.