Eu şi Kaminski

Un roman alert, dinamic, a carui atmosfera si scriitura te duce cu gandul la o pictura suprarealista: cadrele sunt aproape geometric trasate, uneori nemilos de accentuate; personajele sunt de asemeni create din tuse dure (caractere dificile, sinceritati greu de suportat, fara infrumusetari, cu actiuni trecute si prezente bine definite sau, dimpotriva, complet neclare).
Ideea cartii e foarte interesanta: un istoric de arta dornic de marea afirmare il gaseste pe pictorul crezut mort si incearca sa obtina de la el elementele biografice inedite care sa-i aduca in final celebritatea in lumea artei. Un demers evident egoist si pornit aproape fara scrupule, care insa se loveste de personalitatea proprie a pictorului, el insusi aflat in propriul lui mister.
In final, biografia nu se scrie, pentru ca misterul vietii pictorului Kaminski i se reveleaza biografului sau de ocazie si acesta realizeaza zadarnicia eforturilor sale; pictorul, in schimb, reuseste cu aceasta ocazie sa iasa din poveste cu pasii catre o noua viata, de aceasta data doar a lui, nu a publicului, nu pentru ceilalti.
Un roman plin de culoare, dar cu tuse groase: povestea e neinfrumusetata si neidealizata, viata pictorului Kaminski nu e alcatuita decat din franturi (secvente de tablou) aduse in prim-plan de diverse personaje secundare; romanul-tablou te lasa sa te gandesti, sa-ti creezi tu, cititorul, propriile descifrari de simboluri, propriile povesti in povestea romanului.
O carte deosebita, pentru cititori care astfel vor savura arta si prin literatura.