Extrem de tare si incredibil de aproape

Humanitas, 2007

Înscrieți-vă ca să fiți anunțat când acest produs revine în stoc

Stoc epuizat

37,00 lei

In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York. Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe pamant decat au fost vreodata? Adica, daca ar vrea toti sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gand sa ti-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit! ""Devastator." (Time)"Ambitios, pirotehnic, jucaus si atat de duios! O carte extraordinara." (Salman Rushdie) "Inventivitate si emotie la cote maxime." (John Updike)"O poveste tamaduitoare despre durerea si deruta de dupa 9/11." (Salon.com) "O tragedie scrisa cu delicatete si umor." (Library Journal)

Sfârșitul și începutul sunt in același loc Recenzie scrisă de dana ange: Când citești cartea despre Oskar – inventator, astrofizician și fan Beatles, în vârstă de nouă ani - scrisul lui Jonathan Safran Foer răsună ca o muzică fără note, îți trece direct în suflet fără a mai ocoli inutil prin auz. El nu crează personaje, el este fiecare din personajele sale, ca și cum nimic nu e mai firesc... iar ele există atât de autentic, profund și sensibil, încât războaie mondiale si atentate teroriste, dimpreună cu toate neajunsurile lumii acesteia, se dizolvă într-o mare de tandrețe și gingășie.

Oskar și-a pierdut tatăl la 11 septembrie 2001. El păstrează telefonul care conține ultimele mesaje de la tati, într-un loc numai de el știut, învelit într-un fular neterminat și pleacă prin New York în căutarea încuietorii la care se potrivește cheia pe care o poartă la gât, pentru că ea, cheia, are ceva ce-i amintește de tati. Primește scrisori, confidențe, jurnale, și prin el ne legăm de ceilalți, de poveștile lor, cu iubirile și viețile lor trecute, ca niște lentile care-l apropie de trecut și de sine însuși.

Ceea ce la început pare un mozaic, devine, până la final, un vitraliu care filtrează lumina iubirii în toate culorile. Sfârșești cartea cotropit de imagini, de muzică, încântat, străluminat și năuc. Și vrei s-o mai citești o dată pentru că ți-e dor de ea.
Others reviews Zvârluga. Bond: Romanul acesta îndrăzneşte să spună cât de tare putem iubi şi cât de aproape ne sunt cei pe care-i iubim, oriunde s-ar afla ei. (8 septembrie 2009): Raison d’ être: Extrem de tare şi incredibil de aproape – J. Foer
"Majoritatea oamenilor scriu numele culorii pixului pe care-l ţin în mână... Nu e chiar la-ndemână să faci ce-a făcut tatăl tău, să scrii numele unei culori cu altă culoare. E nefiresc."
Romanul acesta este despre buzunarele de care avem nevoie, "buzunare suficient de mari pentru familiile noastre şi prietenii noştri şi chiar pentru oameni care nu-s pe lista noastră, pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar pe care am vrea să-i protejăm, despre singurele animale care roşesc, râd, au religie, duc războaie şi se sărută cu buzele", despre răspunsul simplu la întrebarea complicată: "Ce încerci să faci?, Încerc să fiu!," despre cât de important e cum să te poţi cuibări, despre cum să iei un cântec trist şi să-l faci mai bun, despre tragedia iubirii: "cel mai mult iubeşti lucrurile de care ţi-e dor", despre toate cuvintele dintre palme, despre cum poţi să tragi lumea înăuntrul tău, s-o rearanjezi şi s-o exprimi sub forma unei întrebări: "Îţi place de mine?", despre moartea de azi care umple ziarele de mâine: "mamă a trei copii, student în anul doi, suporter al echipei Yankees, avocat, frate, magician de weekend, soră, fiu mijlociu, contabil, poet insomniac, tată, proaspătă mămică, copil unic, degustător de vinuri, secretară, partener de bridge, cititor înrăit, manager, analist,"etc., despre cum să trăieşti suficient, adică peste o sută de ani, încât să-ţi dai seama sută la sută că nu eşti sigur de nimic, despre cum poţi să scrii biografia unei persoane într-un singur cuvânt: "Mick Jagger: bani!, Che Guevara: război!, A. R. Black: Soţ, Ornette Coleman: Muzică!", despre ce poţi găsi pe google: "a-şi pudra nasul, Churchill, Mustang decapotabil, Polaroid, a te giugiuli, Grace Kelly, Războiul Civil din Spania, Pe aripile vântului", ş. a.m.d., despre câţi oameni singuri sunt aproape de tine, despre "Ce-o fi aşa de grozav să simţi şi să visezi?", despre faptul că niciodată n-o să putem să le spunem te iubesc îndeajuns, celor pe care-i iubim, chiar dacă mereu e nevoie.
Pentru toate astea, e nevoie să te numeşti Oskar Schell, să ai 9 ani, să fii "inventator, designer şi fabricant de bijuterii, consultant IT, francofil, entomolog amator, arheolog amator, astronom amator, pacifist, origamist, colecţionar de monede rare, suveniruri de la Beatles, fluturi care au murit de moarte naturală, pietre semipreţioase şi altele", să-ţi placă Stephen Hawking şi să adori ţestoasele şi neapărat să ai o carte de vizită pe care la telefonul mobil să scrie: "Secret", iar la fax: "încă nu am fax", ca să poţi fi găsit oriunde.
Dar cel mai important este să îndrăzneşti să scrii numele unei culori cu altă culoare.