Frumuseţe şi întristare

Apoi, când frumuseţea se transformă în întristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumuseţii şi tristeţii lui se numeşte O fată de şaisprezece ani. Tabloul ei se numeşte Suirea la cer a unui copil. Când tânără de şaisprezece ani ajunge o pictoriţă cunoscută, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristeţea întâlnind tristeţe, în zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare, de lângă ea, o fată răzbunătoare, poate tristă sau poate doar frumoasă, care schimba povestea. La sfârşit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumuseţe care întristează în tristeţe care înfrumuseţează. De aici strălucirea lacrimilor din ultima frază. Yasunari Kawabata s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperială din Tokio. A debutat în 1925, şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvelă Izu no odoriko/ (Dansatoarea din Izu), iar în 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul Yukiguni/ (Ţara zăpezilor). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, motivaţia juriului fiind ˝măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez˝. S-a sinucis în aprilie 1972, la doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se număra Meijin (1954)/ (Maestrul de go, – Humanitas Fiction, 2007), Sembazuru (1952)/ (O mie de cocori – Humanitas, 2000), Yama no oto (1954)/ (Vuietul muntelui – Humanitas, 2000), Koto (1962) şi Utsukushisa to kanashimi to/ (1964) Frumuseţe şi întristare – Humanitas, 2000).