Incest

"Incest "este o lectură obligatorie pe lista celor care doresc să cunoască sufletul omenesc. Dacă, la un prim nivel de semnificaţie, cartea pare a fi o efervescenţă de bucurie, iubire, plăcere, senzualitate, pe măsură ce jurnalul Anaisei Nin ţi se dezvăluie, pătrunzi latura profund umană, încărcată de suferinţă şi îndoială a psihicului ei. Scindată între imaginea conştientă a tatălui (intelectualul fin şi boem) şi dublul său inconştient (masculul sălbatic, dominator), Anais Nin caută bărbatul ideal în fiecare dintre cei pe care îi iubeşte. De o sensibilitate dureroasă, ea se retrage câte puţin oridecâteori observă că partenerul său nu se ridică la înălţimea imaginii pe care i-o plăsmuise.
Jurnalul Anaisei Nin atinge teme fireşti ale vieţii, dar pe care pudibonderia excesivă ne împiedică, de obicei, să le privim cu naturaleţe: adulter, avort, perversiune sexuală. Într-o lume care valorizează monogamia, Anais Nin are curajul să iubeasca în paralel mai mulţi bărbaţi. Într-o societate predominant catolică, ea iubeşte atât de mult încât să refuze naşterea copilului pe care-l purta în pântece. Însuşi incestul, prohibit până şi la triburile primitive, dar, aşa cum orice psihanalist o ştie, înscris cu litere de foc în psihicul uman, este adus de Anais Nin pe culmile artei.
Depăşind limitele unui jurnal personal, "Incest" este o carte despre autocunoaştere, o mărturie a îndrăznelii de a deschide cutia Pandorei.