Eva Luna

Mai auzisem de Isabel Allende de câteva ori, iar titlurile operelor ei trezeau o mare curiozitate. "Eva Luna" combinaţie între jocurile copilăriei şi maturitate. Sau inocenţa unui om mare. Sau pur şi simplu, dragoste de viaţă şi înflăcărare. . Întâmplările personajului principal au parcurs toate stările sufleteşti – atracţie, dragoste, obsesie, admiraţie, dar şi dor, tristeţe şi singurătate.
Fiecare personaj al cărţii este complex, bine conturat, prin descrierea lor, dar şi prin fapte. Fiecare persoană pe care o întâlneşte Eva Luna de-a lungul anilor este prezentată ca prin ochii unui copil. Personajele sunt speciale, deosebite, fiecare prezentând cel puţin o caracteristică ieşită din comun. Capitolele scot iveală prieteni care o vor ajuta pe Eva să trăiască, să crească, să supravieţuiască: un medic străin, o bucătăreasă, stăpânii conacului în care creşte, un băiat al străzii, un travestit celebru, un turc inimos şi Rolf Carlé, a cărui personalitate este “întregită” la sfârşitul cărţii.
Printre paginile cărţii, se găsesc numeroase scene erotice, explicate din nou, din viziunea unui copil, ceea ce nu le transformă în prost gust.
Întâmplările atrag prin modul lor inocent de a fi descrise, iar personajele nu vor fi uitate, cu siguranţă, destinele lor intersectându-se în anumite puncte ale cărţii. Bineînţeles, coperta reprezintă doar exteriorul. Paginile, însă, reprezintă cu adevărat viaţa.