Istoria comunismului din România

Lectura acestor documente îl va ajuta pe cititor să-şi formeze propria sa opinie despre activitatea şi evoluţia partidului comunist şi a organizaţiilor de masă aflate sub controlul său, după 1945; atitudinea sovieticilor şi implicarea lor în comunizarea României; distrugerea societăţii civile; comunizarea instituţiilor de stat; falsificarea alegerilor din 1946; represiunea la care regimul a supus societatea, cu ajutorul Siguranţei, apoi al Securităţii, al Poliţiei, ulterior al Miliţiei, Procuraturii, Justiţiei, dar şi al Armatei; legislaţia cu caracter represiv; sistemul concentraţionar; executarea sumară a unor opozanţi politici; rezistenţa armată anticomunistă din anii 1950; mişcările studenţeşti; încercările Securităţii de a infiltra exilul politic românesc; naţionalizarea, confiscarea ultimelor proprietăţi moşiereşti, colectivizarea agriculturii; politica partidului faţă de cultele religioase şi minorităţile naţionale; ideologizarea culturii şi învăţământului. Cititorul va putea descoperi culisele puterii, cum gândeau şi vorbeau lideri comunişti de prim-plan, ca Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Miron Constantinescu, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, dar şi simpli activişti sau mărunţi ofiţeri de securitate, de care a depins viaţa a milioane de oameni. Cititorul va putea descoperi care a fost soarta a mii de cetăţeni anonimi ai acestei ţări, în perioada de construcţie şi consolidare a regimului comunist. El va putea judeca singur dacă condamnarea comunismului de către Preşedintele României, la recomandarea Comisiei Prezidenţiale şi pe baza Raportului final, la 18 decembrie 2006, ca „regim ilegitim şi criminal" a fost justificată. (Editorii)