La rîul Piedra am șezut și am plîns

Paulo Coelho este o enigmă a celor mai derutante simplităţi în proza timpurilor noastre. Acest scriitor a demonstrat de-a lungul romanelor scrise că miturile moderne mai pot atrage încă, ajungând cu cărţile sale pe culmile succesului.
Iluziile fac parte din viaţa noastră . Atât Pilar , cât şi tânărul ştiu ce înseamnă asta . Copilăria i-a prins împreună , înaintarea în viaţă i-a dus pe drumuri diferite . Ea a ales să-şi continue studiile şi să uite sentimentele din copilărie , el a devenit un prieten de-al lui Dumnezeu , cu un har de a vindeca oamenii bolnavi . Destinul i-a adus împreună . El a continuat să o iubească , dar ea prefera să nu creadă acest lucru , tocmai pentru a nu se răni . Pilar a uitat să fie ea , cu visele ei , cu ideile ei , continuând să trăiască după regulile celorlalţi . Cel mai important e că a uitat să simtă . Sentimentele au fost înlocuite de jocurile convenabile societăţii , care nu cer nimic şi nu oferă nimic . Oamenii poartă măşti , iar când dau de oglinzi încăpăţânate să le arate adevărata lor faţă , furioşi , le sparg . Tema principală a acestui roman este iubirea . Iubirea poate fi de mai multe feluri : faţă de Dumnezeu , faţă de o persoană care ştie ce simţim şi ne cunoaşte , faţă de aproapele nostru . Până la urmă , omul ştie să renunţe la orgoliile prosteşti care îi fac existenţa mai dificilă şi îi produc suferinţa . Pilar simte o iubire pură pentru el , care o face să renunţe la vechea sa viaţă , o face să se autodescopere şi să înveţe ceea ce el ştie deja doar pentru a-i putea fi aproape pe viitor . La rândul lui , el se dedică atât chipului feminin al lui Dumnezeu , oamenilor bolnavi pe care îi vindecă , cât şi ei , femeia pe care dorea să o uite , până când tristeţea l-a invadat şi nu mai putea accepta abandonul . Pe lângă povestea celor doi de iubire , se prezintă şi povestea de iniţiere a lui Pilar către o credinţă pe care o credea pierdută .Distrugerea nu face parte din acest roman . Soluţiile pe care persoanejele le iau sunt pozitive şi este de ajuns să privească lângă ele pentru a le descoperi . Visele rămân un mister , dar prin muncă ele pot fi realizate .


“Noi toţi am avut parte de o asemenea experienţă în viaţă. Noi toţi, la un moment dat, ne-am spus printre lacrimi: „Sufăr din cauza unei iubiri care nu merită.” Suferim deoarece ne imaginăm că dăm mai mult decît primim. Suferim deoarece dragostea noastră nu este recunoscută. Suferim pentru că nu ne putem impune propriile noastre reguli.”