Memorialul Durerii

Să ne imaginăm cât de abstract şi de şters ar fi fost acest trecut fără portretele de neuitat, înscrise pe peliculă, ale atâtor foşti deţinuţi politici, ştiuţi doar cu numele său nici măcar atât, ori ale partizanilor care au ales libertatea munţilor, ori, dimpotrivă, ale unor torţionari ca Nicolschi, Crăciun sau Borcea. Şi ce puţin s-ar fi ştiut despre răscoalele ţărăneşti împotriva colectivizării, despre hărţuirea şi rezistenţa Bisericii, despre intelectualii care au plătit cu închisoarea sau chiar cu viaţa împotrivirea la comunism, despre geografia şi înfăţişarea locurilor de detenţie sau tortură. Sunt anii din care mulţi contemporani ai noştri vin fără să-i fi cunoscut în adevărul lor. Memorialul Durerii l-a recuperat şi înapoiat. (Romulus Rusan)