Minciunile femeilor

Observaţia criticului: Cea mai teribilă poveste este ultima, a Jeniei, în care minciuna e mult mai bine ascunsă decât în celelalte. Sau poate atât de la vedere, că n-o bagi în seamă. Dacă o descoperiţi, e clar că ştiţi câte ceva despre "arta de a trăi". Toate femeile sincere seamănă între ele, dar fiecare mincinoasă e mincinoasă în felul ei. O colecţie extraordinară de poveşti-minciuni, spuse cu talent şi neobrăzare, dar fără scop. Căci arta feminină de a minţi e "artă pentru artă", e ficţiune. Mincinoase pot fi toate, fetiţe sau femei mature, mame onorabile sau prostituate. Ciudat însă, din fiecare poveste scornită iese la iveală şi o viaţă cât se poate de reală, care-ţi rupe inima şi te face s-o îndrăgeşti pe mincinoasă. Jenia, femeia care migrează de la o minciună la alta legând poveştile, nu ştie să mintă, dar învaţă arta de a se lăsa minţită, pe care femeile o folosesc îndeobşte cu bărbaţii.