Minunea timpului trăit

Monica Pillat publică scrisorile trimise de ea vreme de 40 de ani (1957-1997) mătușii aflate departe, alături de cele adresate aceleiași Pia Pillat de Lily Teodoreanu (scriitoarea Ștefana Velisar) în anii 1967-1977. Biruința unei iubiri (2008), Sufletul nu cunoaște distanțele (2009) și acest volum formează o trilogie închinată Piei, spune Horia-Roman Patapievici în prefață. ''Primul lucru care frapează inteligența cititorului de azi, la parcurgerea acestor scrisori, este bunătatea oamenilor care le scriu. Frumusețea exprimărilor, la Lily Teodoreanu, nu este a retoricii, este a inimii. Ea nu edulcorează realitatea: ea se pune față de realitate într-o poziție din care realitatea vine spre ea cu bunătatea ei, nu cu răutatea la care te-ai aștepta. Dacă Lily avea vocea bunătății care decisese să nu răz-bune nimic, Monica Pillat are vocea bunătății care caută să-și salveze sufletul și inima nu pentru sine, ci de dragul lumii, care e atât de înmărmuritor de frumoasă. „Știi, Pia, viața mea nu a fost plină de evenimente spectaculoase, ci de fapte invizibile aparent, care mi-au revelat dureroasa frumusețe de a fi vie", scrie Monica în 7 octombrie 1986. Asta avem aici. Dureroasa frumusețe a faptului de a fi viu. Minunea timpului trăit. Această carte de scrisori îndrăgostite. Aceste suflete amețitor de frumoase. Exercițiile lor de salvare. Salvarea lor. Noi însă, cei de aici, cititorii, noi cu ce merinde de drum plecăm în desagă? Ce viaticum luăm cu noi? Frumusețe, din plin. Bunătate, la fel. Deopotrivă bunătatea binecuvântată a frumuseții, ca și bunătatea binecuvântată de frumusețe; precum și frumusețea binecuvântată a bunătății și frumusețea binecuvântată de bunătate. Cine a spus că frumusețea nu mai poate salva lumea?'' (Horia-Roman Patapievici))