Moartea tragediei

Legand disparitia teatrului tragic de destramarea contextului mitic din care s-a nascut, in Grecia antica, si care l-a hranit pana in secolul al XVII-lea, Steiner arata ca, odata cu aparitia rationalismului cartezian si a teoriilor newtoniene, dramaturgul nu s-a mai putut referi la un sistem de credinte care sa sustina o viziune tragica a vietii. In epoca moderna, el a ajuns fie sa foloseasca "zdrentele vechilor mitologii", ceea ce a dus la imitatii palide si uneori penibile ale marilor tragici, fie sa recurga la confectionarea unor mitologii noi, personale, efort care a dat doar rezultate partiale si efemere, esentialmente incapabile sa coaguleze un adevarat teatru tragic.