Opere italiene VI. Despre eroicele avânturi

Forţa şi originalitatea ultimului mare filozof al Renaşterii italiene se regăsesc din plin în stilul operei sale, şi în special în mustoasele şi provocatoarele sale dialoguri filozofice, considerate o culme a ingeniozităţii verbale şi o piatră de încercare pentru traducători. Ediţia de faţă oferă pentru prima dată cititorului român seria completă a operei italiene a lui Bruno, alcătuită din şase dialoguri, împărţite de tradiţia exegetică în dialoguri cosmologice: Cina din miercurea cenuşii, Despre cauza, principiu şi unu, Despre infinit, univers şi lumi, şi dialoguri morale: Alungarea bestiei triumfătoare, Cabala calului Pegas, Despre eroicele avânturi, cărora li se adăugă piesa de teatru Lumânărarul. Giordano Bruno (1548–1600), filozof, cosmolog şi matematician italian care a susţinut heliocentrismul lui Copernic, dar a mers mai departe, afirmând că universul este infinit şi populat cu multe „lumi“ asemănătoare sistemului solar. În 1672 este uns preot al Ordinului Dominican, la Neapole, unde studiase. Ameninţat cu un proces de erezie din cauza vederilor sale de la bun început neortodoxe, în 1576 fuge la Roma şi de aici la Geneva, unde îmbrăţişează Calvinismul. Scenariul se repetă: este arestat, excomunicat, reabilitat după ce retractează, şi lăsat să plece în Franţa. La Paris (1581) găseşte un mediu propice şi un post de profesor, sub protecţia regelui Henric al III-lea. Nepotolit, pleacă la Londra, apoi la Oxford, unde se lansează în polemici aprinse cu savanţii englezi. În această perioadă începe să scrie „dialogurile“ – în care îşi va expune sistematic filozofia – şase la număr, trei cosmologice şi trei morale: Cena de le ceneri, De la causa, principio e Uno, De l'infinito universo e mondi, Spaccio de la Bestia trionfante, Cabala del cavallo Pegaseo şi De gli eroici furori. În 1586 se întoarce la Paris, intră în conflict cu autorităţile bisericeşti şi fuge încă o dată, acum în Germania, unde rătăceşte dintr-un oraş în altul şi, în 1590, se opreşte la Frankfurt. Un an mai târziu are proasta inspiraţie să accepte invitaţia unui mecena veneţian şi revine în Italia. Chiar amfitrionul său îl va denunţa Inchiziţiei, în mai 1592. Este arestat şi judecat la Veneţia, cu destulă blândeţe, apoi trimis la Roma şi închis în palatul Sant' Ufizzio, unde va fi anchetat fără răgaz în următorii şapte ani. Refuză să abjure şi este ars pe rug în februarie 1600.