Pictoriţa din Shanghai

(preluare de pe www.thechronicle.ro)

La o primă privire, reţeta succesului lui Jennifer Cody Epstein* e simplă (şi chiar aşa şi e): alegi un erou principal defavorizat – cu atât mai exotic dacă este asiatic, respectiv chinez, cu atât mai interesant dacă este femeie şi cu mult mai interesant dacă este o biată adolescentă, îi inventezi un accident hotărâtor pentru destinul ei (vânzarea de către singurul membru al familiei, respectiv unchiul, unui bordel), îi schiţezi suferinţele adaptării la noul mediu, îi urmăreşti iniţierile erotice şi revolta (interioară) împotriva sorţii, aduci în prim plan Făt-frumosul, un tânăr idealist aflat în slujba Revoluţiei care stă să erupă, da!, aţi ghicit, povestea trebuie să fie plasată şi la confluenţa dintre vechi (Pu Yi, generali care se luptă pentru putere) şi nou (puterea populară, inocentă și prea-curată se pregătește de balul puterii), urmăreşti cum tânăra eroină trece din teritoriul erosului mecanic (bordelul), întrerupt de mici plăceri lesbi, singurele de altfel, în teritoriul erosului artistic (tânăra noastră îşi descoperă plăcerea de a picta), anticipezi feminismul prin lupta eroinei de a intra la Academia de Arte Frumoase, prin câştigarea unei burse în Franţa, induci sentimentul de modernitate – eroina noastră este acuzată de pornografie şi faci ca toate iubirile din viaţa ei să dispară pur şi simplu, ca şi cum nici nu ar fi existat – zici artist, zici egoist. Şi, ca atmosfera să fie cât mai credibilă, aşterni, când firul narativ îţi permite, printre aripi de cocori și schițe impresioniste, versurile lui Li Qingzhao - http://en.wikipedia.org/wiki/Li_Qingzhao .
Uf, gata!
Simplu, nu-i aşa? Ei bine, nu e chiar atât de simplu şi nici nu e pe de-a întregul ficţiune. J.C.E. are „norocul” să descopere un personaj fascinant şi real, pictoriţa Pan Yuliang (1899-1977), iar documentarea şi scrierea acestui roman îi şterg (sau îi adaugă) 10 ani din viaţă. De altfel, cartea conţine la final şi o bibliografie selectivă!
Ţînând cont de tot ceea ce v-am povestit mai sus, de subiectul extrem de suculent şi care, probabil, l-ar fi determinat pe vreun alt autor să îi scape cuvinte şi descrieri mai aspre, J.C.E. atinge în treacăt întâmplările de alcov şi ceea ce poate părea chiar o lipsă de aprofundare a psihologiei feminine respiră discreţie, timiditate şi pudoare. Câteva dintre ingredientele care determină, cred, ca o operă de artă să nu fie pornografie.
Nu aş dori să termin fără să citez unul dintre cele mai frumoase poeme citate în carte – să îi aparţină tot lui Li Qingzhao? După reperele narative, s-ar părea că da:
Se spune că la Izvoarele Gemene primăvara este încă frumoasă
Şi eu îmi doresc să vâslesc până acolo.
Dar îmi e teamă că micuţa luntre de pe Izvoarele Gemene
Nu ar putea să ducă încărcătura grea a durerii mele...

Ps: după sau chiar în timp ce veţi citi cartea, puteţi admira picturile lui Pan Yuliang chiar pe site-ul autoarei http://jennifercodyepstein.com/Yuliangs_Paintings.html