Povestasul i

Atat de bun, incat a devenit un continut de buzunar, intr-o seara in care niste copilasi vroiau o poveste noua si nemaiauzita. Fara subiect nou in minte, mi-am adus aminte de Povestasul pe care l-am transformat miraculos in vorbe inchegate in rastimpul a cinci minute, hai zece, le-a recreat lor exact miezul romanului. Li se infatisa, asadar, inaintea ochilor lor incetosati de la Mos Ene, o claie roscata care, printr9un efect difuz de centrifugare in padurea peruviana, se indeparta rapid de civilizatie, se camufla, doar pentru a fi el, primul alb, primul civilizat, asteptat si primit ca pe un Povestas plin de povesti minunate. Toata istoria, toate peripetiile, toate calatoriile si intelepciunea pareau stocate in claia roscata. Si iata cum niste copii care aveau sa treaca in curand de varsta de sapte ani, au ascultat, au savurat oralitatea- devenirea Povestasului. Acela mai adevarat decat bastinasii peruvieni.