Sportul mintii

El este primul care vrea sa cedeze, nu corpul. El iti sopteste paralizant: gata, ajunge, nu mai poti, nu mai are rost, si asa ai luptat destul. El dezleaga fiara fricii de infringere, fiara fricii de victorie, care iti string in gheare stomacul si iti fac mina sa tremure. Sau te paraseste pur si simplu, fuge si te lasa cu privirea stinsa a celui dinainteinvins. Dacainsa reusesti sa-1 stapinesti, sa-ti bagi mintile in cap, atunci te invadeaza o siguranta, o liniste interioara de nedescris, pe care poate o traiesc calugarii, marii isihasti, atunci cind sparg bariera umanului in drumul lor catre Dumnezeu. Nu mai conteaza oboseala, scorul, ce-a fost pina atunci, tribunele si ce te asteapta dincolo de ele. Marii jucatori de tenis numesc asta a intra in zona... Pentru mine sportul mare e un fel de religie. isi are templele, ritualurile, figurile lui sacre. Aceeasi lupta disperata cu sinele in cautarea grauntelui dumnezeiesc din om. Echipamentul sportiv pune parca si pe o bruta o umbra de puritate. Grafica: Razvan Luscov Editor: Vlad Zografi