Nu aveți nici un articol în lista d-voastră de dorințe.

Înalta societate

de Alexander von Schönburg

Contele Alexander von Schönburg s-a născut în 1969, în Somalia, unde tatăl său era corespondent de presă. Este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prinţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. Împreună au trei copii, descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-stră...
Citeste in continuare...
 LEI4438

În stoc

Urgent Cargus Curier: 24-48 ore

Contele Alexander von Schönburg s-a născut în 1969, în Somalia, unde tatăl său era corespondent de presă. Este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prinţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. Împreună au trei copii, descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic.

„Astăzi, cine are bani duce în general lipsă de stil, iar cine are stil duce în general lipsă de bani. Pe timpuri, snobismul îndeplinea o anumită funcţie, câtă vreme exponenţii înaltei societăţi impuneau un stil care merita imitat. [...].
Dar, fără modele, snobismul nu poate funcționa, iar în ceea ce priveşte bunul-gust şi bunele maniere, modelele au dispărut de mult şi astfel snobismul îşi trăieşte resemnat agonia.“ - ALEXANDER von SCHÖNBURG

Alexander von Schönburg, temut cronicar monden, priveşte în urmă la viaţa fără griji, extravagantă şi uneori decadentă a celor bogaţi şi frumoşi, de dinaintea prăbuşirii pieţelor financiare. Şi le propune cititorilor săi să-l însoţească într-o expediţie printr-o lume, devenită între timp de poveste, a miliardarilor care îşi proiectează submarine, a bebeluşilor care au legitimaţii de frequent flyer şi a doamnelor care îşi injectează scurt o doză de neurotoxină în pomeţi, spre înviorare, în pauza de masă. Observaţiile sale asupra celei mai alese societăţi sunt o retrospectivă tăioasă şi adorabil de ironică a unei perioade care, astăzi, mai aminteşte doar de un dans pe marginea prăpastiei.

Un prânz pe domeniul englez din Oxfordshire a fost dintotdeauna o piatră de încercare. Aşa cum orice invitaţie la masa unui aristocrat englez este o piatră de încercare. Și pretinde disciplină de fier. Nu, în ceea ce priveşte manierele la masă şi ţinuta e cât de cât uşor să te adaptezi uzanţelor englezeşti (When in Rome, do as the Romans do!) – conversaţia, în schimb, are propriile ei legi în Anglia. Legi cu totul diferite de normele noastre continentale, unde eticheta a fost impusă, în primul rând, de geniul francez predominant în Europa la mijlocul secolului al XVIII-lea. Francezul, la rândul său, după credem că ştim, nu are umor, ci spirit, esprit. Diferenţa fiind că spiritul este preţios, superior şi uneori chiar sarcastic, în vreme ce umorul se străduieşte să rămână inofensiv.
O persoană cu umor se iubeşte pe sine şi îşi iubeşte semenii, dar poate glumi ofensator doar la adresa sa, în cel mai rău caz. Homme d’esprit nu se iubeşte nici pe sine, şi nu îşi iubeşte nici semenii şi i se potriveşte de minune cunoscuta cugetare a irlandezului Oscar Wilde: „Mai bine îmi pierd un prieten bun, decât să ratez o glumă bună!“

De ce preferă bogaţii discreţia?
Paul Allen, unul dintre întemeietorii Microsoft, şi-a comandat un submarin (galben!) la constructorul Exomos din Dubai. Contractele de vânzare pentru asemenea submarine particulare includ de obicei clauze stricte de confidenţialitate. Herald Tribune
relatează că tuturor inginerilor li se explică foarte limpede că „o gură slobodă poate scufunda o navă“.
Dar într-un articol apare totuşi o scurtă relatare: „De fapt, nu am voie să vorbesc, dar vă pot da asigurări că e o adevărată operă de artă.“ Se pare că numărul submarinelor particulare din mările lumii a depăşit o sută şi se vorbeşte că şi Roman Abramovici ar avea unul. „Dacă îl găsiţi, al vostru să fie“, a replicat el arogant, când i s-a pus întrebarea.
Iar dacă încerci să afli ceva despre clienţii săi de la Bruce Jones, şeful firmei US Submarines, unul dintre producători, vei primi următorul răspuns: „Aş putea să vă dezvălui numele lor, desigur, dar după aceea ar trebui să vă împuşc, din păcate.“

TOP 10 CELE MAI MARI GAFE PE CARE LE POŢI FACE CÂND PRIMEŞTI O INVITAŢIE
1. Să iei cu tine un cadou nepotrivit, spre exemplu un whisky de calitate medie, pe care să îl bei singur şi să îl termini până la plecare. Darurile făcute gazdelor pretind, în general, mare atenţie. De fapt, este o impoliteţe să oferi mâncare sau băutură, amfitrionii neavând nevoie de donaţii alimentare care – odată puse pe masă, cum s-ar cuveni – le-ar putea da peste cap meniul stabilit.
2. Să călătoreşti însoţit şi de câine, şi de...
3. Copii prost-crescuţi, şi fără bonă cu ei. Dacă eşti necăsătorit şi nu ai copii, e suficient şi să iei cu tine un oaspete suplimentar, anunţat în ultima clipă („Uschi este foarte simpatică, vă rog să mă credeţi!“).
4. Să apari prea târziu la cină şi prea devreme la masa de dimineaţă. Sau abia spre prânz şi eventual mahmur, interesându-te agasat de micul dejun.
5. Când eşti invitat la ţară, să iei cu tine haine nepotrivite şi să-ţi rogi gazdele să-ţi împrumute ce-ţi lipseşte („Nu am cum să ies afară în mocasinii mei Gucci de catifea!“).
6. Să te răţoieşti la servitorii casei sau...
7. Să te dai în spectacol cu ei (model Helmut Berger).
8. Să ignori obiceiul de a lăsa personalului un bacşiş generos.
9. Să-ţi uiţi la plecare câteva haine sau încărcătorul telefonului mobil, obligându-ţi gazdele să facă efortul de a ţi le înapoia.
10. Să trimiţi scrisoarea de mulţumire după cel puţin două săptămâni sau să uiţi cu totul de ea, dar să scrii, în schimb, un text aşa cum am scris eu aici.

HIGH LIFE ÎN LARG
Savarona este o altă ţintă favorită a snobilor acvatici. Iahtul a  fost construit la Hamburg, în 1931, şi a aparţinut odinioară lui Emily R. Cadwallader, al cărei bunic a construit Brooklyn Bridge, iar astăzi se află în proprietatea miliardarului turc Kahraman Sadikoglu. Şaptesprezece saloane grandioase, treizeci şi nouă de cabine, capacitate pentru un echipaj de cincizeci de persoane, fără spaţiu pentru aterizarea elicopterelor, prevăzut în schimb cu două coşuri ca ale Titanicului. Poate fi închiriat pe două sute optzeci de mii de euro pe săptămână. Acum câţiva ani, Valentino este cel care şi-a oferit această delectare. La capătul călătoriei, însă, a trebuit schimbată străvechea instalaţie de climatizare.
Regele modei o pusese să func­ţioneze la maximum, zi şi noapte, de altfel şi spre nemul­ţumirea oaspe­ţilor înfriguraţi, pentru simplul motiv că nu era dispus să renunţe la îndrăgitele sale pulovere din caşmir nici la treizeci de grade la umbră.

Scrieți o recenzie
Nota
Cod Produs: a114280
Noutate: 5 mar. 2015
Editura: Baroque Books & Arts
Data aparitiei: 2015
Colectie: Noblesse
Traducător: Mihai Moroiu
Număr de pagini: 256
Ediția cărții: a II-a
Formatul cărţii: 135 x 21
ISBN: 978-606-8564-17-3
Citeste in continuare...Citește mai puțin ...
LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei LibHumanitas • libraria online unde cartile bune iti dau idei