Ilustrații de Laura Poantă
Poezia Hannei Bota este convingătoare și autentică, deoarece se mișcă, aparent inocentă, printre simboluri grave, infuzând sugestii păgâne în rețeaua care, până la respectivele inserții, părea guvernată de lumină și blândețe. Poeta are și forță, și viziune, și, din când în când, în pofida înțelepciunii (vizibile în echilibrul discursului ei), lasă să îi scape de sub condei versuri sălbăticite și tulburătoare, de stranie retrăire lirică a unei copilării, în fond, plină de lumină și de o ingenuă trăire a micilor evenimente de zi cu zi. (Răzvan Voncu)
* * *
Hanna Bota s-a născut pe 7 iulie 1968, la Cluj-Napoca. Este licențiată în teologie (1999) și în filologie (2003), absolventă a unui master în etnologie și folclor (2004) la Universitatea din București și doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timișoara (2012).
Volume de poezie: Candidați pentru ploaia târzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme închipuite ale lui W în transcriere imaginară de... (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don't play with the snakes (2008, antologie de poezie tradusă în engleză, lansată la Calcutta, India), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul și piatra (2013), Poeme hindice (2013), Imperfecțiunea perfectă, poeme în dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018), tradusă și editată în limba turcă: Kusursuz kusur (Istanbul, 2019). Prezentă cu poeme în antologii traduse în engleză, franceză, maghiară, slovacă, slovenă, cehă, turcă, spaniolă, coreeană.
Volume de proză: Tabla de șah (2006), Maria din Magdala (2007), Cronicile memoriei (2010), Maria di Magdala (2010, Ravenna, Italia, traducerea în italiană a romanului Maria din Magdala), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog (2011; ediția a doua, 2015), Dansând pe Gange (2013), Când în fiecare zi e JOI. Roman distopic (2016).
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.