Inca de la prima lor intilnire, Catherine ii povesteste, de parca in contextul respectiv propria ei tragedie si-ar fi pierdut orice interes, cum logodnicul ei fusese omorit in lupta cu un an inainte, dupa ce incercase in zadar sa o convinga sa se casatoreasca.
Cei doi incep o relatie, iar Henry este convins ca nu e indragostit de Catherine si nici nu o va iubi vreodata. Pentru el, acesta e doar un joc, la fel ca bridge-ul, doar ca in locul cartilor sint folosite cuvinte. Destul de curind, insa, jocul devine serios si in cele din urma Henry dezerteaza ca sa fie impreuna cu Catherine.
„Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii.” (Tennessee Williams)