Cel dintâi este personajul istoric Iisus, bărbatul care a trăit în urmă cu două mii de ani şi ale cărui învăţături constituie temelia teologiei şi gândirii creştine. Al doilea este Iisus, fiul lui Dumnezeu, care a venit să întemeieze o religie instituţională cu o dogmă specifică. Şi, în fine, al treilea Iisus, personajul cosmic, ghidul spiritual a cărui învăţătură include întreaga umanitate, nu doar biserica creată în numele lui. El se adresează individului care vrea să-l găsească pe Dumnezeu prin experienţă personală, să atingă ceea ce unii ar putea numi graţie, sau conştiinţă divină, sau iluminare.
Dacă îl interpretăm pe Iisus strict literal, ne confruntăm cu imposibilul. Cum „ne putem iubi cu adevărat aproapele ca pe noi înşine“? Însă atunci când considerăm că prin predicile sale Iisus ne invită să ne alăturăm lui pe un plan spiritual superior, cuvintele lui capătă dintr-o dată sens. În esenţă, spune Chopra, creştinismul trebuie să‑şi depăşească tendinţa exclusivistă şi să încerce să fie o religie de introspecţie personală şi dezvoltare spirituală.
Astfel, Iisus poate fi privit ca un învăţător universal, aşa cum este, de fapt — ale cărui predici despre compasiune, toleranţă şi înţelegere ni se adresează tuturor şi ni le putem însuşi cu toţii.