„Iata o carte pe care sa o citesti incet si cu inima stransa, o carte pe care sa o simti asa cum simti ploaia batand darabana pe geamurile unui azil situat chiar aici si, in acelasi timp, la hotarele visului: acest taram atat de indepartat si, in acelasi timp, atat de al nostru.
O zeita stranie pare sa domine universul acestei opere singulare: boala, in multiplele ei variante, fizice si mentale, fara a uita ca fiecare boala are o iesire, uneori spre lumina cea mai neasteptata, alteori spre cea mai neasteptata umbra.
Ne aflam in fata unei carti pline de delicatete si de moderatie, care‑si trage vitalitatea din realism, din umanitate si, in acelasi timp, din delir, si care s‑ar putea citi ca un roman polifonic, intesat de voci care vorbesc in noapte.“ (Jesús Ferrero)