Fusesera doua saptamani dintre cele mai imprevizibile – Rafa Nadal pierduse in prima zi, Roger Federer si Maria Sarapova fusesera eliminati in ziua a treia, iar Serena Williams nu razbatuse pana la treburile serioase de la finalul turneului – iar turneul de la Wimbledon 2013 urma sa se termine prin haosul si criza din mintea lui Andrew Barron Murray. Cand Murray, la serviciu cu avantajul celor doua seturi si al conducerii cu 5-4 in decisiv, ajunsese la 40-0 pentru a avea șansa a trei mingi de campionat, exista o voce launtrica ce-i spunea: „Andy, esti pe cale sa castigi la Wimbledon. Esti pe cale sa devii primul campion britanic cu pantaloni scurti, primul britanic ce va ridica deasupra umerilor trofeul de la epoca lui Fred Perry incoace.” Pana la urma, de fapt acea voce ii spunea: cine isi pierde serviciul pe iarba de la 40-0? Serios, cine poate fi intr-atat de nesabuit incat sa faca una ca asta? (Mark Hodgkinson)
Ziua in care Andy Murray a castigat la Wimbledon a fost momentul in care si-a schimbat intreaga viata, precum si ziua in care m-am gandit: „Nu va mai trece mult timp pana cand ii vom spune Sir Andy.“ Murray joaca acum la un cu totul alt nivel. (Boris Becker)