Antologic

„Cand i-a asezat pe optzecistii basarabeni pentru portretul sau de grup, Eugen Lungu l-a pus in capul randului pe Eugen Cioclea. Era un loc de doua ori cuvenit: o data prin varsta, ca decan al optzecistilor de peste Prut, si a doua oara prin anticiparile de autenticitate optzecista. Cu o adiere din Esenin, atat cat sa se simta o unda de candoare dramatica si de afectivitate ranita, dar cu atat mai activa, Eugen Cioclea opera intr-o scriitura corosiva (chiar si-n poemele erotice), de directitati transante, cu un nerv pamfletar ce zvacnea intre scarba si revolta. Gratia violenta a imaginatiei si cinica notatiilor duc poezia lui Cioclea dincolo de ritualitatea rostirii si de festivitatea imaginativa, angajand-o in interogatia existentiala imediata si cruda. O exasperare caustica sta de fond atitudinilor abrupte din poeme, cu sintaxa adesea rupta in fasii de angoasa.“ - Al. Cistelecan