Micuțul Riad, fiul unei franțuzoaice și-al unui sirian venit să studieze la Paris, e irezistibil cu ochii lui mari și părul blond ca al lui Brigitte Bardot. În mintea lui, Dumnezeu arată ca George Brassens, iar Moș Crăciun, ca președintele Pompidou. Cum să nu adori un așa copil? Se pare însă că nu toată lumea vede astfel lucrurile. În Siria lui Hafez al-Assad, unde Riad își urmează tatăl panarabist, copiii i se adresează cu cea mai gravă insultă posibilă: evreu. Nici în Libia lui Gaddafi familia lui nu o duce mai bine: mâncarea e puțină și, când ies la plimbare, în casa lor se mută o altă familie.
Debordând de viață, sensibilitate și umor nebun, Riad Sattouf își povestește copilăria nomadă petrecută în umbra unui tată care visa să devină dictator și-a visurilor lui grandioase legate de poporul arab.