Ars moriendi completeaza o trilogie care trateaza cele trei grade simbolice ale Ritului Scotian Antic si Acceptat: Ab initio despre ucenicie, Decus in labore despre companionaj si Ars morendi despre maiestrie.
Despre francmasonerie s-a scris mult si parca din ce in ce mai bine odata cu trecerea timpului. Stim astazi mai bine ca francmasoneria moderna, structurata la inceputul secolului al XVIII-lea, este o forma de manifestare a traditiei primordiale, un Ordin Initiatic Traditional si Universal, o expresie cu valente universale a spiritualitatii occidentale bazata pe cele patru elemente constitutive ale civilizatiei si spiritualitatii europene care insumeaza universul mintal greco-latin si cel iudeo-crestin.
Ars moriendi este o exegeza vasta a gradului hiramic, gradul maiestriei masonice care incununeaza initierea prin metodele si instrumentarul acestui Ordin. Cel mai bun lucru pe care il putem spune despre aceasta carte este indemnul de a fi studiata, citita si recitita.
Scrisa sub forma unui dialog vivace, dar intim, ca o eruptie ce se vrea controlata, cartea nu poate fi asimilata cu adevarat fara efort si fara calificarile ce conditioneaza initiabilitatea, cum ar spune René Guénon. Ne ajuta, in asimilarea mesajului fundamental al gradului de Maestru Mason, caracterul colocvial si marturisitor dezvoltat sub forma unei confesiuni autobiografice. Experienta personala capatata este dublata de un caracter didactic riguros si sensibil. Suntem imediat in prezenta unui ghid fidel si avizat.
Stilul alert si bine cumpanit, care departe de a fi un element formal este aici nu numai seducator ci si eficace si plin de substanta meditativa, pare a fi ecoul trairii intense a ritualurilor masonice construite pe simboluri pline de poezie si de imagini incarcate cu sens. Gasim la tot pasul aluzii si referinte pe care numai un carturar serios, care a depasit constrangerile pedanteriei livresti, le poate utiliza cu indemanare in urmarirea firului ideilor sale.
Ars moriendi este ca o broderie fina sau, pe alocuri, ca o tapiserie tesuta pe firele intortocheate ale istoriei mitice dar si bine legate pe itele Traditiei initiatice ale Ordinului Masonic.
Hermeneutica mortii si a resurectiei, tema fundamentala a gradului de Maestru, este revizuita la lumina textelor Noului Testament prin analogie cu tema fundamentala a Evangheliilor. De altfel, Ars moriendi evoca si comenteaza deviza „Mori ca sa devii” pe care o regasim pe filacterele Ordinului odata cu deviza Ritului Scotian Antic si Acceptat „Ordo ab Chao”. Legenda Mesterului Hiram, psihodrama ritualizata a mortii si resurectiei salvatoare, este elementul cheie al gradului de Maestru Mason in toate riturile masonice regulare, realizand astfel unitatea indiscutabila a regularitatii Ordinului. (Victor Agapiescu)