Angajatul modern este un manager al propriului eu şi un artist al exploatării de sine, care-şi foloseşte puterea de muncă într-un mod cât mai eficient şi, valorizând-o, amplifică de mai multe ori rezultatul strict material. Asta duce la întrebarea firească: dacă angajatului modern îi place să se exploateze, de ce să-l împiedicăm? Şi ce vrea de fapt această carte?
Această carte nu e o chemare la frânarea societăţii sau la grevă. Dar să nu uităm că biroul nu trebuie să devină automat un templu al realizării individuale. Ideea că omul poate crea doar la muncă lucruri care rămân, că o carieră abruptă este sinonimă cu o viaţă bună nu se bazează, în ultimă instanţă, pe o ordine naturală, ci e o invenţie omenească. Sau, altfel spus: este o ideologie, o concepţie despre lume rigidă, bazată pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul întrebării de credincioşi. Această adevarată „Biserică a Carierei" a devenit o instituţie atotputernică. (Jakob SCHRENK)
Această carte nu e o chemare la frânarea societăţii sau la grevă. Dar să nu uităm că biroul nu trebuie să devină automat un templu al realizării individuale. Ideea că omul poate crea doar la muncă lucruri care rămân, că o carieră abruptă este sinonimă cu o viaţă bună nu se bazează, în ultimă instanţă, pe o ordine naturală, ci e o invenţie omenească. Sau, altfel spus: este o ideologie, o concepţie despre lume rigidă, bazată pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul întrebării de credincioşi. Această adevarată „Biserică a Carierei" a devenit o instituţie atotputernică. (Jakob SCHRENK)