Arta reda paradisul

„Ce sunt asadar eu insumi, ma intrebam atunci. Profesor? Nu cred; am predat din necesitate. Scriitor? Poate. Filosof? Sper sa fiu. Dar mai ales un soi de romantic al dreptatii, prea repede imaginandu-mi ca dreptatea si adevarul vor avea, cu fiecare lupta purtata, drept de cetate printre oameni. Si poate un soi de ascultator al pamantului, lipindu-si urechea pentru a auzi sunetul izvoarelor ascunse si al nasterilor nevazute. Si poate, de asemenea, ca orice crestin, in ciuda si in mijlocul mizeriei si slabiciunilor si a tuturor harurilor tradate, de care imi dau seama in seara vietii mele, un cersetor al cerului deghizat in om al veacului, un soi de agent secret al Regelui Regilor in taramul printului acestei lumi, asumandu-si riscurile.” (Jacques Maritain)