Audiobooks

„Nu era, oare, viaţa în sine un bun, indiferent dacă e sau nu configurată în aşa fel încât să i se spună «fericită»? Johannes Friedemann simţea acest lucru şi îi era dragă viaţa. Nimeni nu înţelege cu cată grijă profundă ştia să deguste bucuriile care-i erau accesibile, el, care renunţase la cea mai mare fericire ce ne poate fi dăruită. Ajunse să înţeleagă că merită să te bucuri de toate lucrurile şi că este aproape o neghiobie să împărţi întâmplările vieţii în fericite şi nefericite. Accepta bucuros toate simţămintele şi dispoziţiile sufleteşti şi le cultiva, atât pe cele triste, cât şi pe cele vesele, chiar şi dorinţele neîmplinite – nostalgia. Le îndrăgea pentru ele însele şi-şi spunea că odată cu împlinirea lor s-ar pierde ceea ce era mai de preţ. Da, era un epicurean micul domn Friedemann!“

"Numai ruşii au această dimensiune a spaţiului infinit, a ţinutului ăstuia întins acoperit de zăpadă, de zăpezile astea care cad mereu, care astupă şi bune, şi rele, şi vieţi, şi moarte, şi sânge, şi dragoste, şi piane, şi compoziţii, şi tot.
Am citit cu mare plăcere, cu o profundă bucurie Muzica unei vieţi. O muzică pe care am auzit-o şi eu, pe care mulţi dintre noi au trăit-o. Muzica unei vieţi pe care încă nu am uitat-o, pe care încă ne-o amintim şi care, într-un fel, încă ne mai determină destinul, existenţa.
Nuvela aceasta este absolut cutremurătoare şi o recomand din tot sufletul tuturor celor care vor să ia cunoştinţă de o operă deosebită." Victor Rebengiuc

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum, in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor."
Victor Rebengiuc

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum, in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor."
Victor Rebengiuc

,,Iata, tovarasi, raspunsul la toate problemele noastre. El se rezuma la un singur cuvant: Omul! Numai daca scapam de om, numai atunci produsul muncii noastre o sa ne apartina. Aproape peste noapte putem deveni bogati si liberi. Intrebarea este: Ce trebuie sa facem? Iata ce: sa muncim zi si noapte, trup si suflet, pentru rasturnarea rasei omenesti! Acesta e mesajul meu catre voi, tovarasi: REVOLUTIE!''

" Orice se intampla, aminteste-ti sa te intorci catre tine."

A-ti opri mana ridicata sa loveasca, a-ti frana pornirea violenta, a te elibera de manie - este oare posibil? Dialogul Despre manie aseaza o oglinda in fata omului maniat si-i arata chipul stramb si negru. Un chip care nu mai este al unui om. Ca sa nu te pierzi in acest razboi cu tine insuti, invata sa nu-l incepi. Este in puterea ta, pentru ca „mania nu indrazneste nimic singura, ci doar cu acordul sufletului“. (Audiobook in lectura lui Victor Rebengiuc)

„Alt timp nu am“ cuprinde textele din Dialogul „Despre scurtimea vietii”. Te indeamna sa nu uiti ca Tu esti Beneficiarul final al vietii si al timpului tau. Timpul– este singurul bun care-ti apartine cu adevarat. Tu alegi ce sa faci cu fiecare clipa, cu ce sa masori Timpul acordat Vietii tale. Poti masura in carti citite, in articole scrise, in intalniri de afaceri, in intalniri cu cei dragi, in sticle baute, in cuie batute, in zboruri pierdute, in multumiri pentru ceea ce ai avut si ai facut. Timpul tau este un bun fara de pret.

Audiobook in lectura lui Victor Rebengiuc.

De ce oamenilor buni li se intampla necazuri, daca tot exista providenta? Care este Planul? Dialogul Despre Providenta iti ofera raspunsuri care te pot multumi sau nu, dar, dialog fiind, te invita la replica.

Audiobook in lectura lui Victor Rebengiuc.

Asadar, ce sa te indemn eu acum sa faci? Nimic nou, te sfatuiesc insa ceva anume, mai presus de toate: incearca sa intelegi ce este necesar si ce este fara rost. Ce este necesar ti se va oferi de la sine, de pretutindeni, ce e fara rost va trebui in schimb sa cauti mereu cu mari stradanii. Cerinta naturii este usor de implinit si lesne de atins: sudoarea apare pentru cele de prisos. Ele ne zdrentuiesc toga, le ne fac sa imbatrinim in cortul nostru ostasesc, ne arunca pe tarmuri straine: ce ne aduce indestularea se afla la indemina. Ramii cu bine. (Seneca)

Audiobook in lectura lui Victor Rebengiuc.

19 momente si schite semnate I.L. Caragiale in lectura actorilor: Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dan Radulescu, Irina Petrescu, Marius Manole, Mihai Constantin, Ion Caramitru

In lectura lui Victor Rebengiuc

„In toate locurile din Uniunea Sovietica sunt respectati americanii, doar intr-un singur loc din Uniune acest sentiment sanatos a palit. Toata istoria a inceput de la un anunt din Izvestia: Cetateanul american, ARCHIBALD SPIVAK, isi cauta rudele. El le roaga sa ia legatura cu el la adresa: New York, 68 avenue, 136. Cine nu e impresionat de cuvintele: «cetatean american», «New York» si «avenue»! In oraselul unde traiau Spivacii sovietici (erau o groaza, 200 de Spivaci la 2000 de locuitori), numarul respectiv din Izvestia s-a vandut cu cate trei ruble exemplarul. Spivacii scuipau dar plateau. Voiau sa citeasca cu proprii ochi chemarea rubedeniei lor. Nu incapea nici o indoiala. Era pe drum ceva de bine. Visuri minunate ii invaluira pe Spivacii sovietici, al caror nivel politic era scazut de tot. Citind din mers anuntul fermecat, isi tarau picioarele pe strazi, se ciocneau ca orbetii unii de altii, iar pe fetele lor apareau zambete tampe.“ (Ilf si Petrov, Un tip negativ)

M-am oprit, dintr-o fireasca impartire istorica, din necesitati practice, dar si din admiratie si uimire, la a doua jumatate a secolului 19, mai ales la anii de dupa venirea lui Carol. Pentru proaspata Romanie, atunci a inceput totul. Si inceputul mi s-a parut a fi cel mai frumos, cel mai semnificativ, la nivelul istoriei mari si mici deopotriva. (Ioana Parvulescu)

Cu nespusă luciditate şi cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs.

˝Suntem nişte pigmei în comparaţie cu Puşkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumuseţe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce fantezie!... Cu o analiză subtilă el a urmărit toate mişcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranţele şi, în sfârşit, neaşteptata şi îngrozitoarea lui cădere.˝ (F.M. Dostoievski)