Audiobooks

„14/27 august 1916: ziua intrării României în Primul Război Mondial. Este şi ziua când regina Maria începe să-şi ţină jurnalul, pe deplin conştientă că trăieşte un moment de maximă semnificaţie, atât pentru ţară, cât şi pentru propriul său destin.

Titlul Jurnal de război ne aparţine şi necesită, poate, o precizare. Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toţi aceşti ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» şi umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice (nu era regină domnitoare, ci doar soţie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma şi în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei. – Lucian Boia

„De câte ori mă uit la cer, îl aud râzând pe Micul Prinț și știu că oaia nu a mâncat floarea." (Oana Pellea)

„De câte ori mă uit la cer, îl aud râzând pe Micul Prinț și știu că oaia nu a mâncat floarea." Oana Pellea

Seria "Jucarii pentru acasa" va prezinta aceasta carte extraordinara adresata tuturor fetelor carora le place sa realizeze diverse lucruri, antrenandu-si creativitatea.

Lectura: Dinu Flămând si Oana Pellea

„Ca şi maestrul nostru, marele desenator Hokusai, cel care semna desenele Hokusai cel nebun după desen, aidoma lui, celui care are urechi să vadă şi ochi să audă, şi noi înşine semnăm poemele Nichita Stănescu cel nebun după poezie.

Critica poeziei - poezia fiind socotită după părerea noastră, ca o nouă frontieră a sufletului uman - noi nu o facem din punct de vedere al vedetelor producătoare de fraze geniale, ci din punctul de vedere al moaşei de ţară, care, ajutând ţăranca pe cîmp să nască, nu dă loc confuziei de merit între meseria moaşei şi miracolul naşterii. Noi credem că nu există poeţi, ci moaşe ale poeziei şi că este o tristă confuzie aceea care s-ar putea face sperând în meritul poetului iar nu în miracolul poeziei." Nichita Stănescu cuvinte la primirea premiului Struga Secolul 20, 251-252, 1981

"Toţi suntem mai multe lucruri deodată, crâmpeie, umbre, năluci", îi spune un înţelept unei zeiţe nefericite, într-una dintre povestirile de pe acest audiobook.