Audiobooks

Audiobook colectiv în lectura autorilor: Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Tatiana Niculescu, Vlad Zografi, Andrei Cornea, Andrei Pleșu

„Ce-ar fi să descoperim că adevărata fericire e cea care ne pune viaţa la încercare și îi dă o împlinire tocmai pentru că a fost smulsă unei lumi ostile? S-ar putea ca trecerea noastră pe pământ să capete altă forţă când, în strădania naturală spre fericire, suntem puși în situaţia de a compune un destin nu cu bunăstarea, răsfăţul și trufia marilor popoare, ci cu suferinţa celor «insignifiante»." (Cioran)

Ce miză extraordinară intră în joc când întrebarea privitoare la fericire se naște dinăuntrul unei istorii nefaste! Cum de-au existat oameni care și-au găsit fericirea într-o lume în care totul predispunea la nefericire? Să existe oare o alchimie graţie căreia, dintr-o viaţă atacată pe versantul ei negativ, sfârșești prin a extrage poftă de viaţă și gândul final că nu ai trăit degeaba?

Pe scurt: cum e cu putinţă ecuaţia paradoxală a fericirii? (GABRIEL LIICEANU)

Audiobookurile Minima moralia și Craii de Curtea Veche, ambele în lectura lui Andrei Pleșu, în ediții integrale.

Setul conține 8 CD-uri cu o durată totală a audiției de 8 ore și 33 de minute.

Minima moralia, Ediție integrală / 4 cd-uri/ Timp total: 04:03:13

„Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. În materie de etică, funcţionăm constant printr-o nedemolabilă autocomplezenţă. Trăim într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordine riscă să fie faptul că toţi membrii ei se simt moralmente în ordine sau că toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă. L’enfer c’est les autres – părem a concede cu toţii. Prin urmare, le paradis c’est nous-mêmes.“ (Andrei PLEȘU)

Craii de Curtea Veche, Ediție integrală / 4 cd-uri/ Timp total: 04:30:13

„Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii.
Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există." (Andrei PLEȘU)

Audiobookurile în ediție integrală Minima moralia de Andrei Pleșu și Despre limită de Gabriel Liiceanu, ambele în lectura autorilor.

Setul conține 8 CD-uri; durata totală a audiției este de 8 ore și 36 de minute.

Minima moralia, Editie integrala / 4 cd-uri/ Timp total: 04:03:13

„Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. În materie de etică, funcţionăm constant printr-o nedemolabilă autocomplezenţă. Trăim într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordine riscă să fie faptul că toţi membrii ei se simt moralmente în ordine sau că toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă. L’enfer c’est les autres – părem a concede cu toţii. Prin urmare, le paradis c’est nous-mêmes.“ (Andrei PLEȘU)

Despre limită, Ediție integrală / 4 cd-uri/ Timp total: 04:32:46

„Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sunt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. Stăm față în față cu viața noastră sau cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sunt strivitoare. Și totusi aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni.Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucruri vagi.“ (Gabriel LIICEANU)

„Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii.

S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părţilor ei bune. Putem încă să ne aşezăm într-un unghi convenabil faţă de hărţuiala zilnică, să o interpretăm pedagogic şi, la limită, să ne salvăm, luând, faţă de tot şi de toate, o relativizantă distanţă. Cât va mai dura însă această cumpănă? Şi ce e de făcut pentru a întreţine statica ei precară?“ (Andrei PLEȘU)

„Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii.

S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părţilor ei bune. Putem încă să ne aşezăm într-un unghi convenabil faţă de hărţuiala zilnică, să o interpretăm pedagogic şi, la limită, să ne salvăm, luând, faţă de tot şi de toate, o relativizantă distanţă. Cât va mai dura însă această cumpănă? Şi ce e de făcut pentru a întreţine statica ei precară?“ (Andrei PLEȘU)

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)

"Vă voi citi două serii de texte care vorbesc despre două chipuri ale lui Ion Luca Caragiale.

24 de poezii selectate de Andrei Pleşu, după cum se va vedea... şi auzi: Toamna în parc, Albumul, Gelozie, În jurul unui divorţ, Balada unei stele mici, Cioara, Bacilul lui Koch, Prohod, Chinurile lui Ulise, De profundis, Balada chiriaşului grăbit, Vara la ţară, La Paşti, Întoarcerea fiului risipitor, întrebare şi răspuns, Răspunsul micilor functionari, Plouă, Cobe, Blesteme, Tristeţi provinciale, Un duel, Răspunsul Cometei, Expunere de motive, Testamentul unui poet cunoscut.

Lectura: Andrei Plesu

Dialogul acesta tulburator, purtat intre un barbat ramas vaduv - „Plugarul" - si Moarte, a fost scris la rascrucea dintre Evul Mediu si Renastere. Perenitatea textului tine de limpezimea de cristal a „vocilor" sale: tanguirea neistovita a omului, care-si plange, ca un alt Iov, cruda soarta, si cinismul plin de sarcasm al Mortii, care-i arata mereu cat de inevitabila ii e conditia.

Lirică simbolistă.

„Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii.
Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există." Andrei Plesu

 

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)

„Cand sunt prost dispus, ceea ce mi se intampla destul de des, din varii motive, rasfoiesc culegerile de perle de tranzitie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureala si impostura valaha are efectul paradoxal de a ma intrema. Avem, carevasazica, resurse de umor (fie si involuntar), avem inca resurse de vitalitate animala din care, cine stie, vor rasari, candva, si florile gingase ale normalitatii!“ (Andrei PLEȘU)

<p style="text-align: justify;">&bdquo;Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indemana tuturor. In materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta. Traim intr-o inflatie baroca a competentei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membrii ei se simt moralmente in ordine sau ca toti resimt dezordinea proprie drept neglijabila. L&rsquo;enfer c&rsquo;est les autres &ndash; parem a concede cu totii. Prin urmare, le paradis c&rsquo;est nous-m&ecirc;mes.&ldquo; (Andrei Plesu)</p>

„Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziţie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cândva, şi florile gingaşe ale normalităţii!“ (Andrei PLEȘU)

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)

Lectura: Andrei Plesu

„Daca iti acorzi un cat de mic ragaz, daca arunci, de jur imprejur, o privire odihnita, curioasa şi nepatimaşa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (inca) functioneaza. Şarpanta lumii (inca) tine. Mai exista inca oameni intregi, traditii vii, intalniri miraculoase. Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (inca) trai frumos.“ (Andrei PLEŞU)

despre miracolul intalnirii * despre iubire * despre speranta * despre trufie * despre toleranta * despre frica * de ce citim * parabolele raului si judecatii * parabolele pierderii si regasirii * despre umor

Andrei Pleşu descrie o Românie fără fard, dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste. O Românie haotică şi delirantă, ambiguă şi abruptă, hazlie şi inconsecventă. Un spaţiu al candorilor şi al conivenţelor, al farafastâcului pompos şi al formei fără fond.

„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“ (Andrei PLEŞU)

despre miracolul întâlnirii * despre iubire * despre speranţă * despre trufie * despre toleranţă * despre frică * de ce citim * parabolele răului şi judecăţii * parabolele pierderii şi regăsirii * despre umor

Dialogul acesta tulburator, purtat intre un barbat ramas vaduv - „Plugarul" - si Moarte, a fost scris la rascrucea dintre Evul Mediu si Renastere. Perenitatea textului tine de limpezimea de cristal a „vocilor" sale: tanguirea neistovita a omului, care-si plange, ca un alt Iov, cruda soarta, si cinismul plin de sarcasm al Mortii, care-i arata mereu cat de inevitabila ii e conditia.

„Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala.

„Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala.

Profesionistii este talk show-ul cultural cu cea mai mare audienta din Romania.
In luna mai 2009 a primit la Gala premiilor APTR Premiul pentru talk-show.

Horia-Roman Patapievici şi Andrei Pleşu discută pe o temă de interes pentru oamenii zilelor noastre: „Avem o viaţă! Ce facem cu ea?".

"Vă voi citi două serii de texte care vorbesc despre două chipuri ale lui Ion Luca Caragiale."

Andrei Pleşu descrie o Românie fără fard, dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste. O Românie haotică şi delirantă, ambiguă şi abruptă, hazlie şi inconsecventă. Un spaţiu al candorilor şi al conivenţelor, al farafastâcului pompos şi al formei fără fond.