Audiobooks

Audiobook-ul a fost gandit ca o poveste plina de mister pentru prescolari si scolari la inceput de drum si ii provoaca pe cei mici sa isi infranga teama de necunoscut, teama care ar putea crea in mintea umana scenarii care mai de care mai intunecate, dar care, nu intotdeauna este justificata. Aflam din poveste ca o situatie pe care nu o poti controla poate fi una favorabila tie, iar un personaj necunoscut iti poate deveni prieten, daca stii sa-i cauti calitatile, nu defectele.

S-ar putea ca, atunci când pierdem fiinţele cele mai apropiate, ele să ne ia într o măsură cu ele. Tocmai pentru că o parte din tine migrează odată cu cei care au plecat, moartea e descărcată în bună parte de dificultatea ei. Poate că noi murim cu ochii ațintiți către ei. Și poate că, în felul acesta, trăim moartea într o formă mai blândă“. GABRIEL LIICEANU

S‑ar putea ca, atunci când pierdem fiinţele cele mai apropiate, ele să ne ia într‑o măsură cu ele. Tocmai pentru că o parte din tine migrează odată cu cei care au plecat, moartea e descărcată în bună parte de dificultatea ei. Poate că noi murim cu ochii ațintiți către ei. Și poate că, în felul acesta, trăim moartea într‑o formă mai blândă.

CD 1 Intro 00:31 / Scurt cuvânt înainte 04:31 / Sfârșitul lui Noica 22:15 / Absența lui Horia Bernea 19:16

CD 2 Moartea lui Cioran 20:14 / Monica Lovinescu. În căutarea mamei 40:52

Carte și CD cu o selecţie din emisiunile radio

Selecție și prezentare de Cătălin Cioabă

Cuprinsul CD-ului

ÎN DIALOG CU MIRCEA ELIADE

1. Să nu te lași strivit de timp (26:36) 2. Rezistența împotriva timpului (17:13) 3. Mircea Eliade și obsesia României (19:54)

ÎN DIALOG CU EUGEN IONESCU

4. Comunismul este cea mai mare escrocherie a secolului 20 (19:57) 5. Pentru tăcere am ales pictura (33:19) 6. Eram un golan (25:55) 7. Eugen Ionescu (12:00)

„EXILUL ESTE O ȘANSĂ ȘI UN BLESTEM“

8. Exilul este o șansă și un blestem (28:48) 9. Plagiatul ca boală națională (35:24) 10. Adevărul ca șoaptă esențială (10:46)

„SFÂRȘIT DE VEAC ÎN ROMÂNIA“

11. Nu s-au limitat numai la vorbe (18:29) 12. Cum să te dezbari de comunism? (19:35) 13. Sfârșit de veac în România (15:26) 14. S-a comis o eroare, o gravă eroare (08:35) 15. Perfidia vinovată a tovarășilor de drum (35:14)

Neagu Djuvara, principesa Elisabeta, Constantin Poroineanu, Florence Baker sau oameni cu totul necunoscuți se întâlnesc în necugetate, năbădăioase, trădate sau interzise pagini de viață de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Cititorul îi însoțește la Nisa, la Londra, la Paris, la Sulina, în Basarabia sau într-un sătuc din Lombardia, stârnit de curiozitatea intensei lor trăiri erotice. Fiecare poveste se destăinuie mereu dintr-un alt unghi decât cel îndeobște acceptat de istoria oficială. Inspirate din biografii, mărturii și situații reale, cele șapte povestiri de dragoste construiesc un univers al iubirii dincolo de spațiu și timp, în șapte tablouri din galeria afectivă a unei lumi de mult pierdute.

Câte perspective poate avea un fapt divers? În câte feluri poate fi spusă istoria unei crime? Care este relatarea adevărată? Există doar o perspectivă adevărată sau ne aflăm în faţa a tot atâtea poveşti, posibile toate, reale toate? Cele două povestiri pe care le puteţi asculta pe acest audiobook sunt cele care au stat la baza celebrului film al lui Akira Kurosawa. „Rashomon” oferă un cadru, iar „Într-un bunghet de pădure” personajele şi intriga filmului nominalizat la Oscar în 1953.

Cum e posibil ca o pușcă de vânătoare dintr-un poem apărut într-o revistă cinegetică să lege patru destine în trei scrisori. Cum poate să ucidă o pușcă pe trăgaciul căreia nimeni nu apasă? Cine e vânatul și cine e vânătorul? Ce se întâmplă când un jurnal nu ia foc? Ce se întâmplă când scrisorile seamănă cu gloanțele? Ascultătorul nu trebuie să se îmbrace în chimono ca să poată răspunde la toate aceste întrebări. E suficient să-și lase deoparte ochelarii de european și să pătrundă liniștit în această nespus de frumoasă lume a sugestiilor.

„Am scris textul acesta pentru un actor. Acum că îl văd apărut sub formă de carte, mi se pare mai degrabă un text care oscilează între o adevărată montare scenică și o poveste de citit cu voce tare. Nu cred că asemenea texte au un nume. Oricum, nu prea contează. MI se pare o poveste frumoasă, care merită să fie spusă altora. Și îmi place să cred că cineva o va citi.” Alessandro Baricco

„Până și în joc se ascunde pentru om o anumită privațiune de libertate; până și jocul constituie, pentru cel care-l practică, o capcană”. Milan Kundera

Dacă există în literatura română un certificat de naştere al realismului magic, cu siguranţă el este de găsit în această nuvelă.

Senso e numele unui film al lui Visconti, poate cel mai reușit dintre ele. Povestea din film pornește de la un mic roman. O carte azi uitată, o bijuterie literară, scrisă la sfârșit de secol XIX de un personaj interesant al epocii. Pe autor îl cheamă Camillo Boito, iar coincidența de nume cu Arigo Boito, libretistul lui Verdi, nu e întâmplătoare. Cei doi sunt frați. Furie, disperare, deznădejde, pasiune. Eroina din roman și din film e un personaj care nu poate fi uitat. Ea seamănă întrucâtva cu personajele feminine ale lui Stendhal, dar are și mai multă forță.

Asta a fost mai intai pentru mine numele Ana Blandiana. O voce inimitabila, de o catifelare aromitoare, care isi recita poeziile la Radio si pe care o ascultam fascinat. Abia mai tarziu i-am descoperit poezia scrisa si tabletele din Romania Literara. Voce pe care o puteti asculta pe acest CD, si ea face parte integranta din mesajul poemelor sale. Nu poate fi desprinsa de acesta. Mai tarziu am inteles ca a fi/a avea o voce inseamna si altceva. Inseamna a spune ceea ce altii nu au cum, nu stiu, sau nu au curajul sa spuna. Si a o rosti suficient de raspicat si coram populo, incat sa devii nu doar purtator de cuvinte, ci dezvaluitor de sensuri istorice si existentiale. A fi o voce ascultata. Iar poezia este, ne invata si Ana Blandiana, un mod privilegiat de a spune adevarul. - Christian Craciun

Prietene bune, Julia, Colombe, Raphaëlle și Anouchka sunt la vârsta întrebărilor pe care nu îndrăznesc să le rostească, așa că își consemnează în jurnalele personale cele mai ascunse gânduri. Aflăm astfel că în jurul lor dragostea, un sentiment care le este încă străin, modelează destine, unește și destramă familii, pune în primejdie și salvează vieți, ca într-o inegalabilă dramă shakespeariană. Nevoia de iubire se va insinua treptat în fiecare gest și gând al celor patru adolescente, ca nevoia de un drog ce aduce extazul și ale cărui consecințe sunt periculoase. Când povestea lui Romeo și a Julietei, pe care liceenii o vor pune în scenă, își va arunca umbra nefastă asupra realității, se va dovedi dragostea atât de puternică, încât să vindece rănile pe care tot ea le-a provocat?

„Modelele de ieri nu sunt neapărat și cele de azi, în schimb pasiunea se dezlănțuie cu aceeași violență și mânie. În acest sens, Romeo și Julieta sunt și rămân arhetipurile pasiunii eterne.“ (Eric-Emmanuel SCHMITT)

În cartierul parizian Belleville, cafeneaua La Muncă e un reper al bunei dispoziții. Fatou, tânara patroană, o senegaleză plină de viață, și-a câștigat, cu veselia ei molipsitoare și știința de a asculta și sfătui, o clientelă fidelă și pestriță. Simone, travestitul cu talent contabil, domnul Sophronides, filozoful pesimist, sau înduioșătorul Robert Larousse, neobositul cititor de dicționare, alcătuiesc o mare familie pentru ea și pentru fiul ei, Félix, pe care îl crește singură. Dar echilibrul perfect al vieții lor este spulberat într-o zi, odată cu planurile de viitor ale lui Fatou, care devine brusc o umbră. Pentru a-și recăpăta mama, Félix, ajutat de pitorescul unchi Bamba, apelează la vraci și vrăjitori, care se dovedesc însă niște șarlatani. Fatou nu-și va putea găsi liniștea decât prin întoarcerea acasă – pe malul fluviului Senegal. Sufletul ei, asemenea baobabului străvechi de lângă satul natal, este adânc înrădăcinat în pământul fierbinte al Africii și se adapă din izvorul invizibil al energiei și iubirii care animă tot ce e viu. Iar secretul acestui izvor îi va fi dezvăluit și lui Félix.

„Caut particularul și universalul în fiecare spiritualitate. Sunt fascinat de constante: necesitatea de depășire a egoismului prin altruism, dobândirea seninătății și a păcii interioare, regăsirea legăturii cu natura, care trebuie respectată. Și în același timp încerc să ilustrez și aspectele specifice. Cercetez comorile de sens pe care ni le oferă formele de spiritualitate și încerc, prin scrierile mele, să îl iau pe cititor de mână și să îl fac să descopere ceva.“ — ERIC-EMMANUEL SCHMITT

Phillip Dean, fost student eminent la Universitatea Yale, pe care a abandonat-o fără scrupule, călătorește la întâmplare prin Europa într-o limuzină împrumutată, aproape lefter. Într-o zi își amintește că o cunoștință i-a povestit despre orășelul Autun, de lângă Dijon, și decide să-i facă o vizită acolo. La Autun o întâlnește pe Anne-Marie Costallat, o tânără vânzătoare, și ceea ce ar fi trebuit să fie o ședere de numai câteva zile se transformă într-o poveste de dragoste în același timp inocentă și intens carnală, o lungă aventură care lui îi dezvăluie Franța profundă și îl pune față în față cu propriul destin. Sofisticată în simplitatea ei, dezinhibata Anne-Marie devine pentru Phillip întruchiparea Franței, obiect al dorinței și al visării fără scăpare, arhetip feminin căruia el nu poate decât să-i sucombe.

Povestea lor ne este spusă, într-un joc tragic și înșelător al revelării/ocultării adevărului, de cel care-l găzduiește pe Phillip la Autun, amicul nenumit, Naratorul, personaj el însuși al unui joc de lumini și umbre în fundalul intrigii principale.

Desăvârșit stilistic și memorabil, Un joc și o desfătare este unul dintre primele mari romane americane care vorbește cu franchețe despre dorința erotică și despre aspirația către o pasiune eliberată de rușine și de vinovăție, dar în egală măsură despre relația ambiguă și dificilă dintre realitate și ficțiune.

Pentru Simona Suman, scrisul a fost dintotdeauna o pasiune. De aceea s-a hotărât să își facă o carieră din asta. După mai bine de zece ani de copywriting în agenții de publicitate din țară și din străinătate, în prezent este Director de Creație la una dintre cele mai mari agenții de publicitate din România.

S-a reîndrăgostit de literatura pentru copii în 2019, când a devenit mamă. De atunci are în plan o serie de povești, fiecare atingând câte o temă diferită din viața socială a copiilor. Filip și mantia magică este prima dintre ele. 

 

Andreea Mitică lucrează ca ilustrator și animator în București. Ambele profesii îi plac la fel de mult și se bucură de fiecare desen care prinde viață așa cum și-a imaginat.  Creează în cariera ei de la ilustrație de carte până la ilustrație publicitară. Apoi pune în mișcare personajele concepute de ea și nu numai pentru filme de animație, animații educaționale sau reclame animate. 

Are un stil colorat și îi place să abordeze subiecte vesele și optimiste, inspirate de momentele simpatice din viața de zi cu zi, să redea scene în care domină atmosfera caldă și starea de bine, populate de tot ceea ce îndrăgește – fie ca este vorba despre căței, pisici, plante sau toate la un loc. 

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa(2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Doamna Pylinska și secretul lui Chopin (2018) și Félix și izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și Răzbunarea iertării (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, iar în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. În 2019 îi apare Jurnalul unei iubiri pierdute, distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice. Exerciții de umor criptic (2019), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (dialog cu Andrei Pleşu), 2020.

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa(2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Doamna Pylinska și secretul lui Chopin (2018) și Félix și izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și Răzbunarea iertării (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, iar în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. În 2019 îi apare Jurnalul unei iubiri pierdute, distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.

PETRU CREŢIA (1927-1997), important filolog, elenist, editor, traducător, eseist. În perioada 1952-1971 a urmat o carieră universitară, fiind asistent, apoi lector la Secţia de limbi clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti. În anii 1971-1975 a fost cercetător la Institutul de Filozofie. Din 1975 a îngrijit, alături de Dimitrie Vatamaniuc şi un grup de cercetători de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediţia critică a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreună cu Constantin Noica la Editura Ştiinţifică ediţia Platon, Opere. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum.

Scrieri originale (prima ediţie): Norii (Cartea Românească, 1979); Epos şi logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile şi umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). Traduceri (multe însoţite de aparat critic): Cinci cărţi din Biblie / Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor; Platon, Phaidon, Banchetul şi în colaborare Hippias Minor, Ion, Euthyphron, Menon; Dante, De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; M. Bontempelli, Oameni în timp; E. Cecchi, Peştii roşii; Longos, Daphnis şi Chloe; A. Tilgher, Viaţa şi nemurirea în viziunea greacă; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, Alexis, Creierul negru al lui Piranesi; Imre Toth, Palimpsest; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului; G. Duby, Cavalerul, femeia şi preotul; F. Bluche, De la Cezar la Churchill; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, Valurile, Eseuri; T.S. Eliot, Eseuri; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comandă.

PETRU CREŢIA (1927-1997), important filolog, elenist, editor, traducător, eseist. În perioada 1952-1971 a urmat o carieră universitară, fiind asistent, apoi lector la Secţia de limbi clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti. În anii 1971-1975 a fost cercetător la Institutul de Filozofie. Din 1975 a îngrijit, alături de Dimitrie Vatamaniuc şi un grup de cercetători de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediţia critică a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat împreună cu Constantin Noica la Editura Ştiinţifică ediţia Platon, Opere. După 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum.

Scrieri originale (prima ediţie): Norii (Cartea Românească, 1979); Epos şi logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile şi umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). Traduceri (multe însoţite de aparat critic): Cinci cărţi din Biblie / Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor; Platon, Phaidon, Banchetul şi în colaborare Hippias Minor, Ion, Euthyphron, Menon; Dante, De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; M. Bontempelli, Oameni în timp; E. Cecchi, Peştii roşii; Longos, Daphnis şi Chloe; A. Tilgher, Viaţa şi nemurirea în viziunea greacă; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, Alexis, Creierul negru al lui Piranesi; Imre Toth, Palimpsest; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului; G. Duby, Cavalerul, femeia şi preotul; F. Bluche, De la Cezar la Churchill; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, Valurile, Eseuri; T.S. Eliot, Eseuri; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comandă.

Povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese și traduse de Ștefan Liiceanu

Un audiobook captivant, in care este povestit pelerinajul lui Paulo Coelho catre Santiago, pe un drum medieval ce incepe in Pirinei, strabate nordul Spaniei si ajunge la Santiago de Compostela.

„Șase sași în șase saci” este primul audiobook de dicție interactiv din România. Acesta se adresează în special oamenilor care nu au mult timp la dispoziție, dar care își doresc îmbunătățirea calității vorbirii. Odată cu lansarea acestui CD, persoanele care vor să aibă un discurs mai bun, să vorbească mai clar și mai corect, au acum un instrument unic în România care propune o metodă interactivă de exersare.

Audiobook-ul „Șase sași în șase saci” poate fi folosit atât la volan, cât și în timpul liber. Exercițiile prezente pe acesta permit utilizatorilor să își exerseze dicția și să se distreze în același timp.

Audiobook-ul: Străfurnica şi prietenii săi vă oferă cele mai bune şi cele mai noi metode de exersare a elementelor dicţiei: volumul vocii, ritm, pronunţie, tonalitate şi dificultăţi de articulaţie, adaptate la cerinţele actuale ale pieţei. Totodată, în audiobookul ce însoţeşte manualul de dicţie, Străfurnica şi prietenii săi, veţi descoperi majoritatea aventurilor Străfurnicii şi ale prietenilor săi, citite chiar de autoarea Carmen Ivanov şi de consilierul ştiinţific, Mihai Crăciun, cu pronunţia şi intonaţia potrivite în aşa fel încât acest audiobook să constituie un exemplu de pronunţie şi vorbire corectă pentru copiii care îl vor asculta.

În viaţă nu-i ca-n poveşti, spun mulţi. Sau nu. Poţi deveni, în realitate, şi fără prea mult efort, nu doar eroul din poveste, ci şi povestea în sine. În doisprezece paşi simpli poţi învăţa să transformi în prinţ orice broscoi care-ţi apare zilnic în cale, dându-i un sărut fermecat. În acest fel, te asiguri că sistemul tău imunitar mintal va fi mereu sănătos. Accepţi provocarea?

Brian Tracy este unul dintre cei mai renumiţi autori de studii de dezvoltare personală şi coaching din America. Născut în Canada, într-o familie săracă, a renunţat la studiile liceale şi a început să muncească de foarte devreme. La 20 de ani părăseşte Canada şi începe să călătorească prin lume. Astfel ajunge să lucreze în Anglia, Franţa, Spania, Gibraltar, Turcia, Iran, India; îşi petrece doi ani din viaţă în Thailanda.
Îşi începe ascensiunea în lumea afacerilor ca agent comercial şi ajunge să fie numit director de vânzări într-o companie cu un capital de 276 de milioane de dolari. După vârsta de 30 de ani, se înscrie la Universitatea din Alberta, unde obţine o diplomă în comerţ; îşi ia apoi masteratul în administraţie şi management la Universitatea Columbia Pacific. De-a lungul activităţii sale profesionale a lucrat în douăzeci şi două de companii, în domenii diferite. Din 1981 a început să-şi expună principiile de management personal şi organizaţional în conferinţe şi seminarii ţinute în întreaga lume, iar serviciile sale de consultanţă şi pregătire în afaceri sunt apreciate de peste cinci sute de corporaţii.
A publicat peste cincizeci de cărţi şi a apărut în aproximativ trei sute de con­ferinţe video şi audio; an de an, audienţa sa numără peste 250 000 de persoane. Călătoreşte şi ţine prelegeri de mai bine de o sută de ori pe an şi derulează ope­raţiuni de afaceri în 17 ţări.
Brian Tracy se bucură de o căsătorie fericită şi are patru copii.
Christina Tracy Stein şi-a luat diploma de licenţă în psihologie la Uni­versitatea din California de Sud, masteratul în psihologie clinică la Universitatea Antioch, are un atestat în terapia cuplului şi a familiei şi este specialist în stil de viaţă şi nutriţie.
Înainte să-şi deschidă propriul cabinet, Christina a lucrat la Maple Counseling Center din Beverly Hills, California, unde a participat la mai multe programe de formare pre­cum Dezvoltare şi Evaluare, Consiliere pentru adulţi şi alte programe de grup. În total, a petrecut peste cinci mii de ore cu clienţi individuali, cupluri şi grupuri de oameni cu care a făcut evaluare, psihoterapie şi consiliere psihologică.
Ca terapeut şi trainer preocupat de conştientizare şi dezvoltare personală, Christina încearcă să-i ajute pe oameni să-şi descopere punctele tari şi să-şi îndeplinească obiectivele pentru a duce o viaţă împlinită.
Christina are un cabinet particular în Santa Monica, California, este căsătorită şi are trei copii.

„Scriind paginile acestui jurnal de idei, nu m-am putut desprinde de imaginea «spiritului universal» ca activitate a unui uriaș creier al omenirii traversat fără încetare de ideile celor care, de-a lungul câtorva mii de ani, au gândit în beneficiul speciei noastre. Ramificațiile ideilor exprimate de fiecare dată altfel, adăpostite de acest mega-creier, reprezintă cultura lumii.
Urmărirea acestor zig zaguri și ricoșeuri mintale, fie că e vorba de recunoștință și ingratitudine, de nevoia de a te compara, de uitare, de prostie, de calomnie, de remușcare, de invidie, ură și crimă, de ticăloșie, de cruzime, de iubirea care nu așteaptă nimic, mă rog, de toate temele pe care omenirea le macină la nesfârșit de două-trei milenii în filozofie și literatură, mi-a produs mari satisfacții, m-a făcut să mă simt bine citind și notând deopotrivă, m-a făcut să nu mă plictisesc niciodată.
Am ajuns în final să sper că paginile mele i-ar putea convinge și pe alții că splendoarea este la îndemână: nu trebuie decât să deschizi un volum de pe un raft și să te lași purtat de ceea ce am numit undeva «dans cu o carte». Cei ce au lăsat în scris aceste idei au devenit, fără să știe, prietenii mei, toți prietenii mei.“ – Gabriel Liiceanu