Audiobooks

Grigore Lese se naste in satul Stoiceni din Tara Lapusului (20 februarie 1954). Studiaza fagotul la Academia de Muzica „Gheorghe Dima“. Obtine titlul de Doctor in Muzica cu calificativul summa cum laudae (2003). Preda cursul de etnomuzicologie la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti.

„Dupa ce in 2013 am publicat „Dragul meu turnator“, mai multi cititori m-au intrebat cum de am reusit sa fac rost de povestea Maiorului Patrulescu, caci asa se chema unul dintre capitolele cartii. Mi-o daduse chiar el? Deci il cunoscusem? O scrisese de mana? Ii cerusem eu sa o scrie?
In anii 70, Patrulescu fusese omul care, din partea Securitatii, raspunsese de intocmirea dosarelor de urmarire informativa, ale lui Constantin Noica si al meu. Fusese, cum se spunea in limbaj de specialitate, ofiterul nostru de caz.
Mi-a fost greu sa-i conving pe unii dintre cititorii mei ca, desi scrise la persoana I – maiorul e cel care-si spune povestea – paginile acelea imi apartineau in exclusivitate, exact ca restul cartii. Asadar, desi povestea are aerul unei spovedanii tarzii sau al unor pagini de memorii, ele reprezinta o fictiune, iar eroul lor este un personaj literar.“ (Gabriel LIICEANU)

Eroii lui Eliade, oameni obişnuiţi prinşi în întâmplări oarecare, trăiesc experienţa unei fisuri în fluxul timpului, prin care fiecare se află proiectat într-o altă lume, familiară şi stranie totodată, o lume ce le dezvăluie existenţa sacrului camuflat în profan.

„Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urma, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, câteva sute de vorbe memorabile. “ (Gabriel Liiceanu)

Profu’ are cea mai frumoasa meserie din lume. E ca pamantul, face samanta sa incolteasca. Erou modern, el refuza sa se dea batut, viseaza sa-i redea scolii sufletul pierdut.

"Pasiunea lui Răzvan Vasilescu pentru Cehov ne îngăduie să ne reîntâlnim cu deosebitul talent al scriitorului de a cuprinde în câteva rânduri în scurtele sale povestiri portretul unor oameni, viaţa lor, ridicolul şi uneori tragedia lor." (Liviu Ciulei)

"Schimbarea subiectului, asta înseamnă - cuvintele lui Plotin în momentul morţii: Mă străduiesc să ridic divinitatea proprie la divinitatea întregului." (Horia-Roman Patapievici)

În lectura autorului.

În lectura lui Marcel Iureş.

„Viziunea unei lumi absurde e povestită de un glas iluminat de ironie. Peste umorul anarhic al lui Urmuz se aşază, ca o cuvertură de brocart, vocea de crainic înţelept a lui Victor Rebengiuc. Cuvintele foşnesc de haz în această rapsodie a inadecvării. Aflaţi cum arată un popă ardelenesc care ţine în mână o sintaxă. Surprindeţi doi oameni care tocmai coboară din maimuţă. Asistaţi la compunerea unui madrigal prin apăsarea degetului pe hârtie şi descoperiţi că Nirvana e vecina noastră de circumscripţie. Faceţi-vă aceste hatâruri, cu sentimentul că intraţi într-un joc al cărui premiu e accesul la inteligenţă şi har."
RADU PARASCHIVESCU

Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blânda visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic“ aproape.

Femeile mint cum respiră, spune Ludmila Uliţkaia.

"Legea lui Murphy n-a fost scrisă de Murphy, ci de altcineva pe care-l chema la fel." E doar una dintre miile de afirmaţii hazoase incluse în acest îndreptar al contratimpului.

˝În fond, nu oricine poate ţine un jurnal interesant, semnificativ. talentul de scriitor nu joacă, în acest caz, aproape nici un rol. Ai sau nu ai bossa jurnalului intim, după cum o ai pe aceea a nuvelei sau a povestirii fantastice.˝ (Mircea Eliade, Jurnalul, 22 septembrie 1946)

Contrabasul, piesa de teatru care marchează debutul scriitorului Patrick Süskind este construită în jurul unui singur personaj - un contrabasist. Tradusă în peste douăzeci de limbi, piesa este un monolog în care sunt prezentate cu mult umor şi ironie consideraţiile subiective referitoare la universul muzicii clasice ale unui interpret aparent plictisit de meseria lui şi uşor ameţit de bere.

Nu va veti plictisi de acest audiobook nici a cincizecea oara. Nici dupa ce-l veti fi invatat pe dinafara.

''Tocmai extazul, care este condiţia iubirii, aduce cu sine şi moartea ei. Orice iubire durează cât extazul ei, cât rămânerea celor doi într-un loc situat în afara lor - şi în afara celorlalţi - şi care îi cuprinde şi-i conţine pe amândoi.'' (Gabriel Liiceanu)

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prințul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

Ghidul nesimtitului poate fi citit ca un fals tratat de proasta crestere, in masura in care ofera cai de perfectionare celor care nu au ajuns la nivelul suprem de nesimtire.

Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume - lumea din care s-a născut realitatea de azi.

Pagini din lumea bizară şi exotică a tânărului Cyrill Parks, artist desăvîrşit al tatuajului.

Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni n-are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu, ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane.

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)

„Nu era, oare, viaţa în sine un bun, indiferent dacă e sau nu configurată în aşa fel încât să i se spună «fericită»? Johannes Friedemann simţea acest lucru şi îi era dragă viaţa. Nimeni nu înţelege cu cată grijă profundă ştia să deguste bucuriile care-i erau accesibile, el, care renunţase la cea mai mare fericire ce ne poate fi dăruită. Ajunse să înţeleagă că merită să te bucuri de toate lucrurile şi că este aproape o neghiobie să împărţi întâmplările vieţii în fericite şi nefericite. Accepta bucuros toate simţămintele şi dispoziţiile sufleteşti şi le cultiva, atât pe cele triste, cât şi pe cele vesele, chiar şi dorinţele neîmplinite – nostalgia. Le îndrăgea pentru ele însele şi-şi spunea că odată cu împlinirea lor s-ar pierde ceea ce era mai de preţ. Da, era un epicurean micul domn Friedemann!“

„Lucrurile stau altfel. Aici, in colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotararile este urmatorul: vina e intotdeauna mai presus de orice indoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, intrucat sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, insa, nu e asa.“

„Cand sunt prost dispus, ceea ce mi se intampla destul de des, din varii motive, rasfoiesc culegerile de perle de tranzitie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureala si impostura valaha are efectul paradoxal de a ma intrema. Avem, carevasazica, resurse de umor (fie si involuntar), avem inca resurse de vitalitate animala din care, cine stie, vor rasari, candva, si florile gingase ale normalitatii!“ (Andrei PLEȘU)

" Orice se intampla, aminteste-ti sa te intorci catre tine."

A-ti opri mana ridicata sa loveasca, a-ti frana pornirea violenta, a te elibera de manie - este oare posibil? Dialogul Despre manie aseaza o oglinda in fata omului maniat si-i arata chipul stramb si negru. Un chip care nu mai este al unui om. Ca sa nu te pierzi in acest razboi cu tine insuti, invata sa nu-l incepi. Este in puterea ta, pentru ca „mania nu indrazneste nimic singura, ci doar cu acordul sufletului“. (Audiobook in lectura lui Victor Rebengiuc)

Vocea Alexandrinei Halic, alaturi de ilustratiile realizate de artistul Alexandru Ciubotariu, contribuie si ele la succesul acestei carti publicate in numeroase editii de-a lungul anilor, o carte ale carei versuri copiii de astazi isi doresc sa le invete si apoi sa le recite.

Inregistrare speciala Radio Romania, 24 iulie 2014, in regia lui Vasile Manta

Bonus: extrase din CD-cartea Hai la nunta! Mica enciclopedie a ceremonialului nuptial in documente radiofonice, alcatuita de Ion Moanta, aparuta la Editura Casa Radio in 2003

Cu un text semnat de antropologul Vintila Mihailescu