Audiobooks CD

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie.

Grigore Leşe, cel mai mare rapsod al Ţării Lăpuşului.

Contrabasul, piesa de teatru care marchează debutul scriitorului Patrick Süskind este construită în jurul unui singur personaj - un contrabasist. Tradusă în peste douăzeci de limbi, piesa este un monolog în care sunt prezentate cu mult umor şi ironie consideraţiile subiective referitoare la universul muzicii clasice ale unui interpret aparent plictisit de meseria lui şi uşor ameţit de bere.

"Un mic lucru ciudat şi neprevăzut mi s-a-ntâmplat când înregistram cărticica asta."

Nu va veti plictisi de acest audiobook nici a cincizecea oara. Nici dupa ce-l veti fi invatat pe dinafara.

„Trebuie, mai întâi, să vă spun că vă citesc acum un capitol din cartea mea care se numeşte Amintiri din pribegie. [...] Capitolul pe care vi-l citesc este ultimul din această carte şi, de fapt, este dincolo de pribegie, fiindcă e vorba de şocul întoarcerii mele în ţară, după o absenţă de patruzeci şi cinci de ani.''

„Daisy era total nesofisticata: doar o dragalasa americana amatoare de flirt. Winterbourne se simţea aproape recunoscator ca descoperise formula care i se putea aplica domnisoarei Daisy Miller. Se rezema de speteaza bancii; remarca in sinea lui ca fata avea cel mai incantator nas pe care-l vazuse vreodata; se intreba care sa fi fost normele de conduita si pana la ce limite se putea ajunge intr-o legatura cu o dragalasa americana amatoare de flirt. Curand se dovedi ca era tocmai pe cale sa afle.“

Gabriel Liiceanu: Sa acceptam ca exista ganditori in fata carora te poti „preda", ca gandurile lor, in loc sa fie „digerate pana la a li se pierde urma", devin totodata, deindata ce le expui si interpretezi, calea ta privilegiata de acces la lucruri. Nu exista nici o garantie ca numai drumul drept te poate duce la tinta. Exista si ocoluri convenabile. Asa cum exista si exegeze mincinoase. Citezi, sistematizezi, explici. Dar o faci pe fondul unui travesti mental: lasandu-l pe celalalt sa vorbeasca, vorbesti si tu odata cu el. De ce n-am putea imagina opera unui predecesor ca pe un ustensil de gandire, ca pe o scula perfectionata care te transporta rapid in locul la care vrei sa ajungi? Cand nu e facuta in scopuri strict didactice, explicarea unui ganditor poate foarte bine sa devina o stilistica a exprimarii tale. Interpretandu-l, imprumuti o masca spre a putea sa-ti arati chipul mai bine. In aceasta cheie va rog sa ascultati conferinta mea „despre Cioran".

Lectura: Andrei Plesu

„Draga tata,

M-ai intrebat odata, acum de curand, de ce sustin ca mi-e frica de tine. Ca de obicei, n-am stiut ce sa-ti raspund, in parte tocmai pentru ca mi-e frica de tine, in parte pentru ca frica asta se intemeiaza pe prea multe elemente ca sa ti le pot enumera macar pe jumatate stand de vorba cu tine. Si daca incerc acum sa-ti raspund in scris, raspunsul meu va fi foarte incomplet, pentru ca si in scris, frica si urmarile ei ma paralizeaza in fata ta si pentru ca proportiile acestei situatii depasesc cu mult puterile memoriei si ratiunii mele.“

„Pentru un traducator e un privilegiu sa transpuna in alt vesmant lingvistic povestirile lui Katherine Mansfield, asa cum pentru un cititor e un privilegiu sa le citeasca. Dupa valurile, mai vechi sau mai noi, de realism – socialist, magic, erotic etc. –, existentialism, structuralism, textualism, postmodernism, dupa avalansa de literatura cu iz de kitsch hollywoodian, debordand de violenta si sexualitate, cat de reconfortanta apare adierea de aer proaspat pe care o degaja povestirile lui Katherine Mansfield! Picturalitatea lor, coloritul pastelat, multitudinea de fatete, luxurianta detaliilor iti dau impresia, pe parcursul lecturii, ca te plimbi printre Tablouri dintr-o expozitie, dar nu printre clocotitoarele tablouri simfonice ale lui Musorgski, ci printre cadrele impresioniste, pointilliste ale lui Sisley sau Seurat, invaluite in discreta surdina a muzicii lui Debussy. Bogatul buchet de povestiri mansfieldiene se imbina intr-un sincretism perfect: literatura, muzica, pictura, adica poezie, sunet, culoare.“ (Antoaneta Ralian)

„S-a intamplat la un moment dat ceva iesit din comun. Miracolul Occidentului. Ar fi putut sa nu se intample? Cine poate sti? S-a ivit o civilizatie altfel decat celelalte, care a impins omenirea pe drumul unde se afla astazi. Aroganta Occidentului a fost pe masura. In raport cu «ceilalti», puterea lui a atins o cota inspaimantatoare. Ne dam seama astazi ca a fost doar o faza a istoriei. Dar a putut sa para - atat de mare ajunsese sa fie distanta - ca e un dat fundamental al unei umanitati ierarhizate." (Lucian Boia)

Lectura: Marius Manole

"Numai ruşii au această dimensiune a spaţiului infinit, a ţinutului ăstuia întins acoperit de zăpadă, de zăpezile astea care cad mereu, care astupă şi bune, şi rele, şi vieţi, şi moarte, şi sânge, şi dragoste, şi piane, şi compoziţii, şi tot.
Am citit cu mare plăcere, cu o profundă bucurie Muzica unei vieţi. O muzică pe care am auzit-o şi eu, pe care mulţi dintre noi au trăit-o. Muzica unei vieţi pe care încă nu am uitat-o, pe care încă ne-o amintim şi care, într-un fel, încă ne mai determină destinul, existenţa.
Nuvela aceasta este absolut cutremurătoare şi o recomand din tot sufletul tuturor celor care vor să ia cunoştinţă de o operă deosebită." Victor Rebengiuc

19 momente şi schiţe semnate I.L. Caragiale in lectura actorilor: Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dan Rădulescu, Irina Petrescu, Marius Manole, Mihai Constantin, Ion Caramitru

Dialogul acesta tulburator, purtat intre un barbat ramas vaduv - „Plugarul" - si Moarte, a fost scris la rascrucea dintre Evul Mediu si Renastere. Perenitatea textului tine de limpezimea de cristal a „vocilor" sale: tanguirea neistovita a omului, care-si plange, ca un alt Iov, cruda soarta, si cinismul plin de sarcasm al Mortii, care-i arata mereu cat de inevitabila ii e conditia.

''Tocmai extazul, care este condiţia iubirii, aduce cu sine şi moartea ei. Orice iubire durează cât extazul ei, cât rămânerea celor doi într-un loc situat în afara lor - şi în afara celorlalţi - şi care îi cuprinde şi-i conţine pe amândoi.'' (Gabriel Liiceanu)

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prințul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

Lirică simbolistă.

Fiecare faptă a noastră, bună sau rea, se revărsă în lume în valuri concentrice, atingând iremediabil vieţile altora. Un act necugetat – falsificarea unui cupon de către doi şcolari – atrage după sine o serie de evenimente dezastruoase, care se înlănţuie inexorabil potrivit legii cauzei şi efectului: corupţie, ruină şi moarte.

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum, in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor."
Victor Rebengiuc

Din volumul ''Oameni din Dublin''.

„Eroul povestirilor care urmează a trăit cu adevărat. S-a născut în orăşelul Bodenwerder, din Saxonia de jos, la 11 mai 1720 şi a murit în Hanovra, 22 februarie 1797. Se numea Karl-Friederich Hyeronimus von Münchhausen, era baron[...] era pasionat de vânătoare şi-i plăceau, pesemne, călătoriile.[...] Dacă, printre amicii săi, Münchhausen se va fi dovedit cel mai inspirat, cel mai înzestrat cu imaginaţie şi, totodată, cu darul povestirii, atunci nu este de mirare că s-au găsit condeie care să le pună pe hârtie, mai luând, poate, şi de la alţii..." Barbu Cioculescu

Ghidul nesimtitului poate fi citit ca un fals tratat de proasta crestere, in masura in care ofera cai de perfectionare celor care nu au ajuns la nivelul suprem de nesimtire.

Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume - lumea din care s-a născut realitatea de azi.

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum, in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor."
Victor Rebengiuc

„Nu vă ascund faptul că acest audiobook reprezintă o premieră şi pentru mine. Am încercat să citesc acest volum aşa cum aş fi citit pentru fratele meu în vârstă de 8 ani şi m-am lăsat furat de poveste fără niciun regret. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră, cei care ţineţi acum audiobook-ul în mână şi vă întrebaţi: Să-l ascult, să nu-l ascult?. Dacă nu aveţi timp să citiţi, ascultaţi!” (Mihai Bendeac)

Pascal Quignard s-a nascut in 1948 la Verneuil-sur-Avre. Dupa studii de filozofie, preda aceasta disciplina la Universitatea din Vincennes si la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociale. Personalitate complexa si nonconformista, Quignard este cofondator al festivalului de opera si teatru baroc de la Versailles si a facut parte, pentru o vreme, din comitetul de lectura al Editurii Gallimard. Debuteaza in 1969 cu un eseu despre Sacher-Masoch urmat de alte cateva eseuri, pentru ca in 1976 sa publice povestirea Le Lecteur, urmata de romanele Carus (1979), Le Salon du Wurtemberg (1986) si Les Escaliers de Chambord (1989). Cartile sale, inclasabile, se situeaza la confluenta dintre roman, eseu si poem in proza.

Audiobook-ul cuprinde 73 de poeme în lectura autoarei.

„Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii.
Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există." Andrei Plesu